Cancerul pulmonar: recunoaștere, diagnostic și opțiuni de tratament

Cancerul pulmonar este o afecțiune gravă caracterizată prin diviziunea celulară necontrolată în plămâni. Celulele sănătoase au mecanisme care opresc diviziunea sau declanșează autodistrugerea. În cazul celulelor canceroase, mutațiile ADN le anulează aceste mecanisme. Creșterea necontrolată formează mase sau tumori de țesut care pot împiedica funcționarea corectă a organelor. De obicei, cancerul pulmonar își are originea în căile respiratorii, cum ar fi bronhiile sau bronhiolele, sau în alveolele pulmonare. Recunoașterea timpurie a semnelor și înțelegerea factorilor de risc sunt cruciale pentru detectarea precoce și aplicarea unui tratament eficient.

Tipuri principale de cancer pulmonar

Cancerul pulmonar este clasificat în două tipuri principale, în funcție de aspectul celulelor la microscop:

Cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC)

Cel mai comun tip de cancer pulmonar. Crește lent și, de obicei, devine simptomatic doar în stadii avansate. NSCLC include mai multe subtipuri, printre care:

• Adenocarcinomul este cel mai frecvent subtip, apare în glandele mucoase periferice și afectează adesea nefumătorii, femeile și tinerii.
• Carcinomul cu celule scuamoase se dezvoltă de obicei în centrul plămânului, aproape de o cale respiratorie principală (bronhie), și este puternic asociat cu istoricul de fumat. Simptomele pot fi mai evidente în stadii incipiente, comparativ cu adenocarcinomul.
• Carcinomul cu celule mari (nediferențiat) include tumori cu celule mari și cu aspect anormal. Acestea pot apărea oriunde în plămâni și au tendința de a crește și de a se răspândi rapid.

Cancerul pulmonar cu celule mici (SCLC)

SCLC este mai rar, dar foarte agresiv. Crește şi metastazează rapid, de cele mai multe ori înainte de apariția primelor simptome și este legat aproape exclusiv de fumatul intens. De obicei, se manifestă ca o tumoră pulmonară relativ mică, care s-a răspândit deja în alte părți ale corpului.

Cauze și factori de risc pentru cancerul pulmonar

Cancerul pulmonar apare în urma acumulării de mutații care dereglează ciclul celular în țesutul pulmonar. Anumiți factori pot crește semnificativ probabilitatea ca aceste mutații să apară și să evolueze în tumori maligne.

• Fumatul – conține mii de substanțe chimice cancerigene care deteriorează ADN-ul celulelor pulmonare, putând duce la transformarea lor în celule canceroase. Riscul crește odată cu durata și cantitatea de țigări fumate. Renunțarea la fumat, chiar și după mulți ani, reduce semnificativ șansele de a dezvolta cancer pulmonar.
• Expunerea la fumatul pasiv – fumatul pasiv expune la aceleași toxine și crește riscul cu 20–30% față de nefumători.
• Expunerea la gazul radon – radonul este un gaz radioactiv natural, produs prin descompunerea uraniului din sol și roci, care se poate acumula în clădiri. Este o cauză importantă de cancer pulmonar la nefumători.
• Expunerea la substanțe cancerigene la locul de muncă – expunerea profesională la azbest, arsenic, crom, nichel, cadmiu, silica, gudron sau gaze de eșapament crește riscul de cancer pulmonar. Fumatul în acest context dublează pericolul.
• Antecedente de radioterapie la nivelul toracelui – persoanele care au primit radioterapie la nivelul pieptului pentru alte tipuri de cancer (cum ar fi cel de sân sau limfomul) au un risc crescut.
• Istoric familial de cancer pulmonar – predispoziția genetică poate juca un rol, crescând riscul chiar și la nefumători.
• Vârsta înaintată – riscul de cancer pulmonar crește odată cu vârsta.
• Alte afecțiuni pulmonare cronice – boli precum bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC), fibroza pulmonară și tuberculoza pot crește riscul.
• Infecția cu HIV – slăbirea sistemului imunitar poate contribui la creșterea riscului.
• Poluarea aerului – locuitorii din medii urbane poluate sunt expuși unui risc mai mare.

Simptomele cancerului pulmonar

Simptomele cancerului pulmonar pot varia de la o persoană la alta și depind de tipul de cancer, localizarea tumorii și dacă s-a răspândit. În stadiile incipiente, cancerul pulmonar provoacă rareori simptome vizibile, fiind descoperit adesea întâmplător. Cu toate acestea, pe măsură ce boala progresează, pot apărea diverse simptome.

Simptome respiratorii timpurii

• Tuse persistentă sau care se agravează – o tuse care nu dispare după câteva săptămâni (de obicei, mai mult de trei săptămâni consecutive) sau o schimbare a unei tuse cronice existente. Aceasta poate fi uscată, poate produce spută (mucus) sau, în cazuri grave, chiar sânge (hemoptizie).
• Tuse cu sânge sau spută de culoare ruginie (salivă sau flegmă) – acest simptom, cunoscut sub numele de hemoptizie, este unul dintre cele mai frecvente și nu trebuie ignorat. Sângele poate fi roșu deschis, cheaguri sau dungi roz-roșii în mucus.
• Dureri în piept care se agravează adesea la respirație profundă, tuse sau râs – durerea toracică persistentă, fără o cauză evidentă, poate fi un semn. Aceasta poate fi ascuțită, surdă, constantă sau intermitentă și poate iradia spre umeri sau spate.
• Dificultăți de respirație (dispnee) – tumora poate obstrucționa căile respiratorii sau poate provoca acumularea de lichid în jurul plămânilor, îngreunând respirația. Poate apărea brusc sau poate fi persistentă în timpul activităților zilnice.
• Răgușeală sau respirație șuierătoare – răgușeala poate fi cauzată de presiunea tumorii asupra nervului laringian, care controlează corzile vocale. Respirația șuierătoare apare când căile respiratorii se îngustează, blochează sau se inflamează.

Simptome generale și complicații

• Pierderea inexplicabilă în greutate și pierderea poftei de mâncare – scăderea în greutate fără motiv și apetitul redus pot apărea deoarece celulele canceroase consumă energie și dereglează metabolismul.
• Senzație de oboseală sau slăbiciune (epuizare) – oboseala persistentă, care nu se ameliorează prin odihnă, este un simptom general al cancerului, cauzată de anemie, consumul de nutrienți de către celulele canceroase sau durere.
• Infecții precum bronșita și pneumonia care nu dispar sau reapar – infecțiile respiratorii recurente pot fi un semn al cancerului pulmonar, mai ales dacă sunt însoțite de tuse cronică sau sânge în spută.

Simptome în cancerul pulmonar avansat și metastatic

• Dureri osoase – pot apărea în cazul răspândirii cancerului la oase (cum ar fi la nivelul spatelui, coastelor sau șoldurilor), cauzând dureri care se agravează la mișcare sau noaptea, și pot duce la fracturi.
• Modificări ale sistemului nervos – dureri de cap, slăbiciune sau amorțeală a unui braț sau picior, amețeli, probleme de echilibru, convulsii sau schimbări de personalitate pot indica răspândirea cancerului la creier sau măduva spinării.
• Îngălbenirea pielii și a ochilor (icter) – apare atunci când cancerul s-a răspândit la ficat; poate fi însoțită de greață, oboseală extremă și umflarea abdomenului.
• Umflarea ganglionilor limfatici – ganglionii limfatici măriți, în special în gât sau deasupra claviculei, pot indica răspândirea cancerului.
• Umflarea feței, gâtului, brațelor și părții superioare a toracelui (sindromul de venă cavă superioară) – aceasta se întâmplă când o tumoră apasă pe vena cavă superioară, o venă mare care transportă sângele la inimă, determinând acumularea sângelui. Pielea poate căpăta uneori o culoare albăstruie-roșie.

Adresați-vă medicului dacă aveți tuse de peste trei săptămâni, tuse cu sânge, respirație dificilă sau scădere inexplicabilă în greutate, mai ales dacă persistă sau se agravează.

Diagnosticul cancerului pulmonar

• Anamneza și examenul fizic – medicul va discuta simptomele și istoricul medical și va efectua un examen fizic, ascultând inima și plămânii.
• Citologia sputei – examinarea la microscop a mucusului tușit (sputei) pentru a căuta celule canceroase.
• Teste funcționale pulmonare (spirometrie) – evaluează cât de bine funcționează plămânii, fiind deosebit de importante dacă intervenția chirurgicală este o opțiune de tratament.
• Testarea moleculară (genomică) a tumorii – pentru cancer pulmonar fără celule mici, se pot testa modificări genetice specifice în celulele canceroase (cum ar fi mutațiile EGFR, ALK, KRAS), care pot ghida alegerea terapiilor țintite.

Teste imagistice (esențiale pentru a identifica anomaliile și a evalua extinderea bolii)

• Radiografia toracică – adesea primul pas, poate evidenția tumori mai mari, dar nu este la fel de eficientă ca tomografiile computerizate pentru tumorile mici și nu poate diagnostica definitiv cancerul.
• Tomografia computerizată (CT) – folosește raze X pentru imagini transversale, detectând tumori mici și oferind detalii despre dimensiunea, forma și localizarea tumorilor și a ganglionilor măriți.
• Scanarea PET/CT – combinație pentru stadializare și depistarea metastazelor în ganglioni, ficat, oase, glande suprarenale sau alte organe.
• Rezonanța magnetică (RMN) – folosește unde radio și magneți puternici. Este adesea utilizată pentru a căuta răspândirea cancerului la creier sau măduva spinării.

Biopsia

Singura metodă care poate confirma definitiv diagnosticul de cancer. Aceasta implică prelevarea unei mostre de țesut sau lichid pentru examinare la microscop. Tipurile de biopsii includ:

• Biopsia cu ac – un ac subțire este ghidat de imagistica CT sau ecografie pentru a preleva o mică probă de țesut dintr-o zonă suspectă.
• Bronhoscopia – un tub subțire, iluminat, este introdus prin gură sau nas în căile respiratorii pentru a examina plămânii și a preleva probe de țesut.
• Chirurgia toracică video-asistată (VATS) – proceduri prin care un chirurg examinează și prelevează probe din zonele din jurul plămânilor prin incizii mici.
• Toracocenteza – prelevarea unei mostre de lichid din jurul plămânilor (revărsat pleural) pentru a verifica prezența celulelor canceroase.

Stadializarea cancerului pulmonar

Stadializarea cancerului este un proces crucial care descrie cât de mult s-a răspândit cancerul și ajută la orientarea planului de tratament. Prognosticul este semnificativ mai bun atunci când cancerul pulmonar este diagnosticat și tratat în stadii incipiente.

Stadializarea cancerului pulmonar fără celule mici (NSCLC)

Pentru cancerul pulmonar fără celule mici (NSCLC), se utilizează un sistem de stadializare de la 0 la IV:

• Stadiul 0 (in situ/ascuns) – celulele canceroase sunt prezente doar în stratul superficial al mucoasei pulmonare, fără invazie mai profundă sau răspândire.
• Stadiul I – cancerul este limitat la plămân și nu s-a răspândit la ganglionii limfatici sau la alte părți ale corpului.
• Stadiul II – tumora este mai mare decât în stadiul I și/sau s-a răspândit la ganglionii limfatici din interiorul plămânului.
• Stadiul III – tumora este mai mare, a invadat ganglionii limfatici mediastinali sau structurile învecinate ori există tumori multiple în același plămân.
• Stadiul IV – cel mai avansat, cu metastaze în plămânul opus, în lichid pleural sau pericardic și în organe îndepărtate (oase, creier, ficat, suprarenale).

Stadializarea cancerului pulmonar cu celule mici (SCLC)

• Stadiul limitat – cancerul este limitat la un singur plămân și, eventual, la ganglionii limfatici din mijlocul toracelui sau deasupra claviculei de pe aceeași parte.
• Stadiul extins – cancerul s-a răspândit dincolo de un singur plămân, la plămânul opus, la ganglionii limfatici de pe partea opusă, în lichidul din jurul plămânului, în măduva osoasă sau la alte părți ale corpului.

Opțiuni de tratament pentru cancerul pulmonar

Tratamentul se adaptează după tipul și stadiul cancerului, localizarea tumorii, starea pacientului și preferințele acestuia. Obiectivul general este de a elimina cancerul, de a încetini creșterea acestuia, de a distruge celulele canceroase sau de a ameliora simptomele.

• Chirurgia – este adesea prima opțiune pentru NSCLC în stadiu incipient și, rar, pentru SCLC foarte precoce, unde cancerul nu s-a răspândit. Chirurgul poate îndepărta o porțiune a plămânului sau, în cazuri necesare, întregul plămân. Adesea, chirurgia este urmată de chimioterapie sau radioterapie pentru a reduce riscul de recidivă.
• Radioterapia – utilizează fascicule de energie înaltă pentru a distruge celulele canceroase. Poate fi folosită singură, în combinație cu chimioterapia sau chirurgia, sau ca tratament paliativ pentru a micșora tumorile și a ameliora durerea.
• Chimioterapia – implică utilizarea de medicamente puternice (citostatice) pentru a opri creșterea și a distruge celulele canceroase. Este adesea administrată intravenos și poate fi utilizată înainte de operație (neoadjuvantă) pentru a micșora tumora, după operație (adjuvantă) pentru a distruge celulele rămase, sau ca tratament principal pentru cancerul avansat sau SCLC.
• Terapia medicamentoasă țintită – aceste medicamente vizează modificări specifice (mutații genetice) din celulele canceroase care favorizează creșterea tumorii. Se folosește la NSCLC cu mutații EGFR, ALK sau KRAS și blochează creșterea tumorală cu impact redus asupra celulelor sănătoase.
• Ablația prin radiofrecvență (RFA) – folosește unde radio de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase. Indicată pentru tumorile NSCLC mici, periferice, sau pentru pacienții inoperabili.
• Crioterapia – folosește temperaturi foarte scăzute pentru a micșora tumorile, în special cele care blochează căile respiratorii.

Tratamentele pot avea efecte secundare, cum ar fi oboseală, greață, căderea părului, probleme digestive sau reacții cutanate, dar medicul poate prescrie medicamente pentru a le gestiona.

Diferențierea simptomelor cancerului pulmonar de alte afecțiuni

Simptomele cancerului pulmonar pot fi ușor confundate cu cele ale unor afecțiuni mult mai puțin grave, deoarece sunt adesea similare.

• Infecții respiratorii – tusea persistentă, durerile în piept, dificultățile de respirație, răgușeala și oboseala extremă sunt comune atât cancerului pulmonar, cât și bronșitei sau pneumoniei. De fapt, cancerul pulmonar poate provoca infecții recurente prin blocarea căilor respiratorii. Un semn de avertizare important este persistența sau reapariția infecțiilor după tratament.
• Astm și BPOC – acestea pot provoca dificultăți de respirație, respirație șuierătoare, tuse și senzație de apăsare în piept. Fumatul este un factor de risc comun pentru BPOC și cancer pulmonar.
• Refluxul gastroesofagian (BRGE) – arsurile la stomac pot irita gâtul și plămânii, provocând tuse cronică și dureri în piept.
• Abcese pulmonare – infecțiile pulmonare care formează cavități pline cu puroi pot cauza oboseală și tuse cu flegmă.
• Edem pulmonar – lichidul acumulat în plămâni poate provoca dificultăți de respirație, respirație șuierătoare și oboseală.

Din cauza acestei suprapuneri de simptome, este vital să consultați un medic pentru orice simptom persistent sau inexplicabil, pentru a obține un diagnostic precis și a exclude cancerul pulmonar.

Prognosticul cancerului pulmonar

Prognosticul cancerului pulmonar depinde de stadiul în care este diagnosticat. Detectarea timpurie crește semnificativ șansele de supraviețuire și eficiența tratamentelor. SCLC se răspândește rapid și are o rată de recidivă mai mare decât NSCLC. În stadiul IV, tratamentul urmărește prelungirea vieții și controlul simptomelor. Vindecarea este rar menționată, vorbindu-se mai degrabă despre remisie fără semne de boală (NED). După cinci ani de NED, pacienții pot fi considerați vindecați, deși riscul de recidivă rămâne.