Dicționar de termeni medicali

Dicționarul de termeni medicali oferă definiții clare și concise pentru o varietate de termeni din domeniul sănătății.

Termeni folositi preponderent in Cardiologie :

  1. Angioplastie coronariană – procedură prin care se lărgește un vas de sânge coronarian îngustat.
  2. Anevrism aortic – dilatarea anormală a peretelui aortei.
  3. Aritmie ventriculară – tulburare a ritmului cardiac la nivelul ventriculilor.
  4. Bradicardie – ritm cardiac anormal de lent.
  5. Stimulator cardiac implantabil – dispozitiv implantat pentru a detecta și corecta aritmiile periculoase.
  6. Endocardită – inflamația stratului interior al inimii (endocard).
  7. Fibrilație atrială – bătăi neregulate și rapide ale atriilor inimii.
  8. Hipercolesterolemie – nivel ridicat de lipide(grasimi) în sânge, asociat cu bolile cardiovasculare.
  9. Hipertrofie ventriculară – îngroșarea peretelui ventriculului, adesea din cauza hipertensiunii arteriale.
  10. Infarct miocardic acut – necroză a țesutului miocardic cauzată de o obstrucție bruscă a fluxului sanguin.
  11. Ischemie – insuficiența fluxului de sânge către o parte a corpului.
  12. Pericardiocenteza – procedură de drenare a lichidului acumulat în pericard.
  13. Pericardul: este un sac fibro-seros care înconjoară inima și rădăcinile vaselor mari. Are două straturi principale:
  • Pericardul fibros – stratul extern, care este rigid și asigură protecția inimii, menținând-o în poziția corectă în torace.
  • Pericardul seros – stratul intern, care are două foițe:

        – Foița parietală (externă) aderă la pericardul fibros.

        – Foița viscerală (epicard) acoperă direct suprafața inimii. Între cele două foițe se află cavitatea pericardică, care conține lichid pericardic, având rolul de a reduce frecarea dintre ele în timpul bătăilor inimii.

  1. Miocardul: reprezintă stratul muscular al peretelui inimii și este responsabil pentru contracțiile care pompează sângele prin corp. Este format din celule musculare specializate, numite cardiomiocite, care funcționează sincronizat pentru a produce bătăile inimii. Miocardul este cel mai gros în ventriculi, în special în ventriculul stâng, deoarece acesta pompează sângele în tot organismul.
  1. Stenoza aortică – îngustarea orificiului valvei aortice.
  2. Sincopă – pierderea bruscă a cunoștinței din cauza reducerii fluxului sanguin către creier.
  3. Tahicardie – ritm cardiac accelerat.
  4. Tamponada cardiacă – acumulare de lichid în pericard care comprimă inima.
  5. Test de efort – evaluarea funcției inimii sub stres fizic.
  6. Tromboză venoasă profundă – formarea unui cheag de sânge într-o venă profundă, adesea la nivelul picioarelor.
  7. Ventricul drept/ventricul stâng – camerele inferioare ale inimii, care pompează sângele către plămâni și restul corpului.
  8. Valvă mitrală – valva care controlează fluxul sanguin între atriul stâng și ventriculul stâng.
  9. Valvă aortică bicuspidă – anomalia congenitală a valvei aortice cu două cuspide, în loc de trei.
  10. Hipoxie – scăderea nivelului de oxigen în țesuturi.
  11. Hipertensiune pulmonară – creșterea presiunii în vasele de sânge ale plămânilor.
  12. Defect septal atrial – gaură localizata în peretele dintre cele două atrii ale inimii.
  13. Defect septal ventricular – gaură localizata în peretele dintre ventricule.
  14. Tachipnee – respirație rapidă
  15. Angor pectoris – durere toracică severă cauzată de ischemia miocardică.
  16. Aterom – placă lipidică depusă pe peretele interior al arterelor.
  17. Sindromul Marfan – tulburare genetică care poate afecta inima și vasele de sânge.

 

Termeni folositi preponderent in Diabetologie :

  1. Diabet zaharat tip 1 – boală autoimună în care pancreasul nu produce insulina din cauza distrugerii in cadrul procesului autoimun a celulelor ce produc insulina(Insulele Langerhans).
  2. Diabet zaharat tip 2 – afecțiune metabolică caracterizată prin rezistență la insulină și deficit relativ de insulină.
  3. Hipoglicemie severă – scădere bruscă și periculoasă a glicemiei care poate provoca pierderea conștienței.
  4. Hiperglicemie postprandială – nivel ridicat al glucozei din sânge după mese.
  5. Indice glicemic – măsura în care un aliment crește nivelul de glucoză din sânge.
  6. Cetoza – proces metabolic în care organismul utilizează grăsimi în loc de carbohidrați pentru energie.
  7. Boala piciorului diabetic – complicație gravă a diabetului care duce la ulcere și infecții la nivelul picioarelor.
  8. Coma diabetică – stare de inconștiență cauzată de dezechilibre severe ale glicemiei.
  9. Polidipsie – senzație excesivă de sete asociată cu diabetul necontrolat.
  10. Poliurie – urinare excesivă din cauza nivelului ridicat de glucoză din sânge.
  11. Hiperinsulinism – producție excesivă de insulină.
  12. Rezerva funcțională pancreatică – capacitatea pancreasului de a secreta insulină suficientă.
  13. Glucagon – hormon produs de pancreas care crește nivelul de glucoză din sânge.
  14. Monitorizarea continuă a glicemiei (CGM) – sistem care măsoară glicemia în timp real printr-un senzor subcutanat.
  15. Test de toleranță la glucoză – test care măsoară răspunsul organismului la o încărcătură de glucoză.
  16. Albuminurie – prezența albuminei în urină, indicator al afectării renale în diabet.
  17. Retinopatie proliferativă – formarea de vase de sânge anormale la nivelul retinei în diabet.
  18. Edem macular diabetic – acumulare de lichid în macula ochiului, care afectează vederea.
  19. Autocontrolul glicemiei – procedura prin care pacientul își monitorizează nivelul glicemiei zilnic.
  20. Anticorpi anti-GAD – markeri autoimuni prezenți în diabetul tip 1.
  21. Insulino-rezistență – incapacitatea celulelor de a răspunde adecvat la insulina disponibilă.
  22. Hemoglobina A1C – măsură a glicemiei medii pe ultimele 2-3 luni.
  23. Pre-diabet – stare metabolică în care nivelul glicemiei este ridicat, dar nu suficient pentru a diagnostica diabetul.
  24. Gastropareza diabetică – întârzierea golirii stomacului cauzată de neuropatia diabetică.
  25. Insulina prandială – insulină rapid-activă administrată înainte de mese pentru a controla glicemia postprandială.
  26. Insuficiență renală cronică – complicație a diabetului zaharat, cauzată de afectarea rinichilor.
  27. Metabolizarea glucozei – procesul prin care organismul utilizează glucoza pentru energie.
  28. Osteopenie diabetică – scăderea densității osoase asociată cu diabetul.
  29. Rezultate false ale glicemiei – rezultate inexacte ale măsurătorilor glicemiei, de obicei cauzate de factori externi.

 

Termeni folositi preponderent in Neurologie :

  1. Migrenă – tulburare neurologică caracterizată prin dureri de cap severe, adesea însoțite de greață și sensibilitate la lumină.
  2. Boala Alzheimer – afecțiune neurodegenerativă care duce la pierderea progresivă a memoriei și a funcțiilor cognitive.
  3. Accident ischemic tranzitoriu (AIT) – episod temporar de flux sanguin insuficient către creier, cu simptome similare unui AVC, dar fără leziuni permanente.
  4. Neuropatie periferică – afectarea nervilor periferici, cauzând slăbiciune, amorțeală și durere.
  5. Scleroză laterală amiotrofică (SLA) – boală neurodegenerativă care afectează neuronii motori și duce la slăbiciune musculară progresivă.
  6. Ataxie – lipsa coordonării musculare în timpul mișcărilor voluntare, cauzată de afectarea cerebelului.
  7. Nevralgie de trigemen – durere severă și bruscă în zona feței, cauzată de afectarea nervului trigemen.
  8. Hidrocefalie – acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în creier.
  9. Hernie de disc – deplasarea unui disc intervertebral care comprimă nervii spinali.
  10. Sindromul Guillain-Barré – boală autoimună care afectează nervii periferici și provoacă slăbiciune și paralizie temporară.
  11. Encefalopatie – afectarea generală a funcției cerebrale, cauzată de o varietate de factori, inclusiv toxine, traume și infecții.
  12. Demielinizare – distrugerea tecii de mielină din jurul nervilor, frecvent în scleroza multiplă.
  13. Hemiplegie – paralizie completă pe o parte a corpului, cauzată de leziuni ale creierului.
  14. Afazie – pierderea abilității de a înțelege sau de a exprima vorbirea, de obicei după un AVC.
  15. Parkinsonism – simptome asemănătoare bolii Parkinson, inclusiv tremor, rigiditate și instabilitate posturală.
  16. Meningită – inflamația meningelui, membranele care înconjoară creierul și măduva spinării.
  17. Convulsii febrile – convulsii care apar la copii în timpul febrei ridicate.
  18. Hemoragie subarahnoidiană – sângerare între creier și stratul subarahnoidian, cauzată de ruptura unui anevrism.
  19. Paralizie cerebrală – tulburare motorie cauzată de leziuni cerebrale în timpul dezvoltării timpurii.
  20. Sindromul de tunel carpian – compresia nervului median la nivelul încheieturii mâinii, cauzând durere și amorțeală.
  21. Neuropatie diabetică – deteriorarea nervilor cauzată de nivelurile ridicate de glucoză din sânge la pacienții cu diabet.
  22. Ticuri – mișcări sau sunete involuntare repetate, adesea asociate cu sindromul Tourette.
  23. Electromiografie (EMG) – test care evaluează activitatea electrică a mușchilor și nervilor.
  24. Apraxie – incapacitatea de a efectua mișcări voluntare, în ciuda unei funcții musculare normale.
  25. Neuropatie optică – deteriorarea nervului optic, care poate duce la pierderea vederii.
  26. Sincopă vasovagală – pierderea bruscă a cunoștinței cauzată de o reacție exagerată a sistemului nervos autonom.
  27. Spasm hemifacial – contracții involuntare ale mușchilor unei jumătăți a feței, cauzate de iritarea nervului facial.

 

Termeni folositi preponderent in Oftalmologie :

  1. Strabism – alinierea incorectă a ochilor, cauzată de controlul muscular defectuos.
  2. Ptoză palpebrală – căderea pleoapei superioare din cauza slăbiciunii musculare sau a afectării nervilor.
  3. Uveită – inflamația uveei, stratul mijlociu al ochiului.
  4. Hipermetropie – dificultatea de a vedea obiecte apropiate, cunoscută și ca “vedere la distanță”.
  5. Miopie – dificultatea de a vedea clar obiectele aflate la distanță, cunoscută și ca “vedere scurtă”.
  6. Presbiopie – pierderea treptată a capacității de a vedea clar obiectele apropiate, cauzată de îmbătrânire.
  7. Cheratită – inflamația corneei, care poate cauza durere și vedere încețoșată.
  8. Blefarită – inflamația marginilor pleoapelor, adesea cauzată de infecții bacteriene.
  9. Diplopie – vederea dublă, cauzată de nealinierea ochilor.
  10. Scotom – o zonă de pierdere parțială a vederii în câmpul vizual.
  11. Fotofobie – sensibilitate extremă la lumină.
  12. Nevrita optică – inflamația nervului optic, care poate duce la pierderea temporară a vederii.
  13. Retinopatie hipertensivă – afectarea retinei cauzată de hipertensiune arterială.
  14. Degenerescență retiniană – deteriorarea progresivă a retinei, care poate afecta vederea.
  15. Conjunctivită – inflamația conjunctivei, care cauzează roșeață și iritație oculară.
  16. Ectropion – eversiunea pleoapei, în special cea inferioară, expunând conjunctiva.
  17. Entropion – inversiunea pleoapei către globul ocular, provocând iritație corneană.
  18. Fotocoagulare cu laser – tratament laser utilizat pentru a sigila vasele de sânge anormale în retină.
  19. Vitreectomie – îndepărtarea chirurgicală a corpului vitros din ochi, adesea pentru a trata hemoragii retiniene.
  20. Anizocorie – dimensiuni inegale ale pupilelor, care pot indica o afecțiune neurologică.
  21. Pseudofakie – implantarea unei lentile artificiale în locul cristalinului natural în timpul operației de cataractă.
  22. Orgelet – inflamația unei glande de la baza unei gene, cauzând o mică umflătură roșie.
  23. Sindromul ochiului uscat – lipsa producției adecvate de lacrimi, care cauzează disconfort și iritație.
  24. Chirurgie refractivă – procedură chirurgicală utilizată pentru corectarea erorilor de refracție, cum ar fi miopia sau hipermetropia.
  25. Ambliopie – scăderea vederii la un ochi din cauza utilizării insuficiente în copilărie.
  26. Nistagmus – mișcări involuntare și rapide ale ochilor.
  27. Leucom – opacitatea corneei, care poate afecta vederea.
  28. Chalazion – nodul nedureros pe pleoapă, cauzat de o glandă meibomiană blocată.
  29. Degenerescență maculară juvenilă – afecțiune ereditară care afectează vederea centrală la persoanele tinere.

 

Termeni folositi preponderent in Pneumologie :

  1. Emfizem pulmonar – boală cronică în care sacii alveolari din plămâni se distrug, reducând capacitatea de schimb de gaze.
  2. Bronșită cronică – inflamație persistentă a bronhiilor care cauzează tuse și producție excesivă de mucus.
  3. Astmul bronșic – afecțiune cronică caracterizată prin inflamație și îngustarea căilor respiratorii, care duce la dificultăți de respirație.
  4. Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) – afecțiune care combină emfizemul și bronșita cronică, ducând la obstrucția fluxului de aer.
  5. Pneumonie – infecție a plămânilor cauzată de bacterii, virusuri sau fungi, care determină inflamație și acumulare de lichid în alveole.
  6. Tuberculoză pulmonară – infecție bacteriană cauzată de Mycobacterium tuberculosis, care afectează în principal plămânii.
  7. Fibroză pulmonară – îngroșarea și cicatrizarea țesutului pulmonar, care reduce capacitatea respiratorie.
  8. Atelecazie – colapsul parțial sau complet al unei părți a plămânului.
  9. Hipoxie – scăderea cantității de oxigen în țesuturile corpului.
  10. Saturația oxigenului – măsurarea procentului de oxigen transportat de hemoglobină în sânge.
  11. Edem pulmonar – acumulare de lichid în alveolele plămânilor, care duce la dificultăți de respirație.
  12. Pneumotorax – acumulare de aer în spațiul dintre plămâni și peretele toracic, cauzând colapsul plămânului.
  13. Spirometrie – test care măsoară funcția pulmonară prin evaluarea volumului și vitezei fluxului de aer.
  14. Sarcoidoză – boală inflamatorie care afectează plămânii și alte organe, cauzând formarea de granuloame.
  15. Pleurită – inflamația pleurei, stratul care înconjoară plămânii și căptușește cavitatea toracică.
  16. Tuse cronică – tuse persistentă care durează mai mult de opt săptămâni.
  17. Sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS) – insuficiență respiratorie severă cauzată de inflamația și acumularea de lichid în plămâni.
  18. Ventilație mecanică – utilizarea unui dispozitiv pentru a asista sau înlocui funcția respiratorie.
  19. Bronșiectazie – dilatarea anormală și permanentă a bronhiilor, care duce la infecții respiratorii recurente.
  20. Infiltrat pulmonar – prezența de materiale (lichide, celule) în spațiul alveolar, de obicei indicând o infecție sau inflamație.
  21. Teste de difuziune a gazelor – teste care evaluează capacitatea plămânilor de a transfera oxigenul în sânge.
  22. Bronhoscopie – procedură care permite vizualizarea căilor respiratorii printr-un tub flexibil introdus în plămâni.
  23. Alveolită alergică extrinsecă – inflamația alveolelor cauzată de inhalarea unor substanțe organice (de exemplu, fân mucegăit).
  24. Sindromul de apnee în somn – afecțiune în care respirația este întreruptă în mod repetat în timpul somnului.
  25. Tromboembolism pulmonar – blocarea unei artere pulmonare de către un cheag de sânge.
  26. Hipercapnie – acumulare excesivă de dioxid de carbon în sânge, cauzată de ventilație inadecvată.
  27. Pneumoconioză – boală pulmonară cauzată de inhalarea de praf industrial, precum siliciul sau azbestul.
  28. Sibilanțe – sunete ascuțite, fluierătoare, auzite în timpul respirației la pacienții cu obstrucție a căilor respiratorii.
  29. Volumul rezidual – cantitatea de aer rămasă în plămâni după o expirație maximă.

 

Termeni folositi preponderent in Tulburările de somn :

  1. Apneea obstructivă în somn – întreruperea respirației în timpul somnului, cauzată de obstrucția căilor respiratorii.
  2. Insomnie – dificultatea de a adormi sau de a menține somnul.
  3. Narcolepsie – tulburare neurologică care cauzează somnolență excesivă în timpul zilei și episoade bruște de somn.
  4. Sindromul picioarelor neliniștite – senzație de disconfort la nivelul picioarelor care determină nevoia de a le mișca în timpul nopții.
  5. Parasomnii – comportamente anormale care apar în timpul somnului, cum ar fi somnambulismul și vorbitul în somn.
  6. Hipersomnie – somnolență excesivă în timpul zilei, în ciuda unui somn adecvat noaptea.
  7. Bruxism nocturn – scrâșnitul dinților în timpul somnului, care poate cauza uzura dentară.
  8. Enurezis nocturn – urinarea involuntară în timpul nopții, frecventă la copii.
  9. Somnolență diurnă excesivă – senzația persistentă de oboseală și nevoia de somn în timpul zilei.
  10. Somn REM fără atonie – incapacitatea de a experimenta paralizia normală a mușchilor în timpul somnului REM, ceea ce poate duce la mișcări involuntare.
  11. Mioclonus nocturn – mișcări involuntare, scurte și sacadate ale picioarelor sau brațelor în timpul somnului.
  12. Somn non-REM – faza somnului fără mișcări rapide ale ochilor, importantă pentru refacerea fizică.
  13. Polisomnografie – test de diagnostic care monitorizează activitatea creierului, ritmul cardiac, respirația și alte funcții în timpul somnului.
  14. Terapie cu presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) – tratament utilizat pentru apneea obstructivă în somn, prin care un dispozitiv furnizează un flux constant de aer pentru a menține căile respiratorii deschise.
  15. Somn fragmentat – întreruperi frecvente ale somnului care afectează calitatea și continuitatea acestuia.
  16. Insomnie cronică – tulburare de somn care durează mai mult de trei luni și afectează funcționarea zilnică.
  17. Terror nocturn – episod de frică intensă care apare în timpul somnului, de obicei la copii, și este însoțit de confuzie și amnezie.
  18. Somnolență postprandială – senzație de oboseală după masă, adesea legată de schimbările metabolice și hormonale.
  19. Sleepwalking (somnambulism) – comportament care implică mersul sau alte activități în timpul somnului profund, fără conștientizare.
  20. Disomnie – orice tulburare care afectează calitatea, durata sau cantitatea somnului.
  21. Tulburare de somn cu muncă în schimburi – tulburare cauzată de muncitul în ture neregulate, care perturbă ritmul circadian.
  22. Episod de paralizie în somn – incapacitatea temporară de a se mișca sau de a vorbi în momentul adormirii sau al trezirii.
  23. Ritmul circadian – ceasul biologic intern care reglează ciclul de somn-veghe în funcție de lumină și întuneric.
  24. Jet-lag – tulburare temporară de somn cauzată de schimbarea fusului orar.

 

Termeni folositi preponderent in ORL (Otorinolaringologie) :

  1. Otită medie – infecție sau inflamație a urechii medii, frecvent întâlnită la copii.
  2. Sinuzită – inflamația sinusurilor paranazale, care cauzează durere facială și congestie nazală.
  3. Rinită alergică – inflamație a mucoasei nazale cauzată de expunerea la alergeni, precum polenul sau praful.
  4. Amigdalită – inflamație a amigdalelor, de obicei cauzată de o infecție bacteriană sau virală.
  5. Faringită – inflamația faringelui, adesea manifestată prin dureri în gât.
  6. Laringită – inflamația laringelui care duce la răgușeală sau pierderea vocii.
  7. Polipi nazali – excrescențe benigne ale mucoasei nazale care pot provoca obstrucție nazală.
  8. Hipoacuzie – scăderea capacității auditive, cauzată de diverse probleme ale urechii.
  9. Otalgie – durere la nivelul urechii, frecvent cauzată de infecții sau inflamații.
  10. Vertij – senzația de amețeală sau de rotire, cauzată de afecțiuni ale urechii interne.
  11. Tinitus – percepția unor sunete (zumzet, fluierat) în urechi fără un stimul extern.
  12. Perforația timpanului – ruptură a membranei timpanice, care poate afecta auzul și expune urechea medie la infecții.
  13. Adenoidită – inflamația adenoizilor (vegetațiilor adenoide), situate în spatele nasului.
  14. Deviatie de sept – devierea septului nazal(peretelui dintre cele doua nari) din pozitia mediana, care poate provoca dificultăți de respirație pe o nară.
  15. Sinuzita cronică – inflamația persistentă a sinusurilor, care durează mai mult de 12 săptămâni.
  16. Afonie – pierderea totală a capacității de a vorbi, de obicei din cauza afectării laringelui.
  17. Stridor – sunet anormal de înalt, cauzat de obstrucția parțială a căilor respiratorii.
  18. Otită externă – infecție a canalului auditiv extern, adesea denumită „urechea înotătorului.”
  19. Drenajul timpanic – procedură în care se introduce un tub mic în timpan pentru a drena lichidul acumulat în urechea medie.
  20. Sforăit – zgomot produs în timpul somnului datorită vibrației țesuturilor din gât sau nas.
  21. Otoscleroză – afecțiune în care creșterea anormală a osului urechii interne duce la pierderea auzului.
  22. Polip vocal – excrescență benignă pe una dintre corzile vocale, care poate afecta vocea.
  23. Usturime faringiană – senzație de arsură la nivelul faringelui, frecvent asociată cu infecții sau inflamații.
  24. Disfonie – tulburare de voce, caracterizată prin schimbarea calității acesteia (răgușeală).
  25. Timpanoscleroză – cicatrizare a membranei timpanice sau a structurilor urechii medii, care poate duce la pierderea auzului.
  26. Sialolitiază – prezența pietrelor în glandele salivare, care poate provoca durere și umflături.
  27. Glosită – inflamație a limbii, care poate provoca durere, umflături și dificultăți la înghițire.
  28. Apnee obstructivă în somn – afecțiune caracterizată prin episoade de blocare a căilor respiratorii superioare în timpul somnului.
  29. Mastoidită – infecție a mastoidei, osul din spatele urechii, care poate apărea ca o complicație a otitei medii.

Doriți să știți mai multe despre AVC?

Tipuri de AVC

1. AVC ISCHEMIC

Accidentul vascular cerebral care apare din cauza unui cheag de sange care blocheaza o artera se numeste ischemic.

Fiziologic, coagulare sangelui este esentiala. Cand exista o rana care sangereaza, coagularea incetineste si, in cele din urma opreste sangerarea. In cazul unui AVC, insa, ceheagurile sunt periculoase pentru ca pot bloca o artera si in acest mod irigarea cu sange a unei parti din creier este oprita

Exista doua moduri in care AVC ischemic poate sa apara:

  • AVC embolic:

Daca undeva in organism (de obicei in inima) se formeaza un cheag (embol) el poate ajunge prin intermediul fluxului sanguin la nivelul creierului. Odata ajuns aici se opreste intr-un vas de sange care e prea mic pentru a mai permite trecerea lui mai departe. Astfel, la portiunea din creier irigata de acest vas nu mai ajunge sange.

  • AVC trombotic:

La nivelul peretilor interiori ai vaselor de sange se pot depune palci de colesterol. Cu timpul aceste placi pot creste in dimensiune, ingustand lumenul arterial sau blocand vasul cu totul, impiedicand astfel circulatia sanguina. In cazul AVC placile sunt cel mai frecvent prezente in arterele mari de la nivelul gatului prin intermediul carora sangele ajunge la creier. AVC care apare in acest mod se numeste AVC trombotic.

2. AVC HEMORAGIC

AVC-urile datorate unei rupturi a peretelui unui vas de sânge din creier se numesc AVC-uri hemoragice. Acestea duc la acumularea sângelui intracerebral, blocând transportul de oxigen și substanțe nutritive.

AVC-urile hemoragice pot fi cauzate de mai multe afecțiuni care afectează vasele de sânge, incluzând hipertensiunea arterială veche și anevrismele cerebrale.

Anevrismul reprezintă o slăbiciune sau subțiere localizată a peretelui unui vas de sânge. Zonele slăbite care cauzează anevrisme sunt, de obicei, prezente de la naștere. Anevrismele se dezvoltă de-a lungul mai multor ani și, de obicei, sunt asimptomatice până se rup.

Aproximativ 1 din 5 AVC-uri este hemoragic. În funcție de localizarea la nivelul creierului există două tipuri de AVC-uri hemoragice:

  • intracerebral – când una din arterele cerebrale se rupe și sângerarea apare în interiorul creierului; cea mai frecventă cauză este reprezentată de hipertensiunea arterială;
  • subarahnoidian – hemoragia are loc la suprafața creierului; creierul este învelit de 3 membrane; hemoragia subarahnoidiană este sângeararea care apare între membrana mijlocie și membrana cea mai apropiată de creier.

3. ACCIDENTUL ISCHEMIC TRANZITOR

Un accident ischemic tranzitor (AIT) este denumit uneori accident vascular cerebral minor sau „mini AVC”. Atunci când semnele unui AVC sunt prezente, dar dispar în maxim 24 de ore, se folosește termenul de AIT. Cauzele și simptomele unui AIT sunt similare celor din AVC.

Episoadele de AIT durează, de obicei, doar câteva minute, dar pot dura chiar și câteva ore. Ele dispar rapid și, din păcate, sunt deseori ignorate.

Ca și în cazul AVC-ului, AIT-ul necesită tratament de urgență.

Aproximativ 1 din 5 persoane care au suferit un AIT vor dezvolta un AVC major în decursul următoarelor trei luni și cel mai mare risc apare în primele zile. AIT NU trebuie ignorat!

AIT-ul trebuie considerat ca un avertisment că bolnavul are riscul producerii unui AVC și trebuie investigat prompt.

Este important dacă apar simptomele unui AVC ca bolnavul să se prezinte de urgență la medic, chiar dacă ele dispar și bolnavul se simte mai bine. Medicul va încerca să găsească cauzele AIT și apoi va administra tratament pentru scăderea riscului producerii unui nou AIT sau AVC.

3. ACCIDENTUL ISCHEMIC TRANZITOR

Un accident ischemic tranzitor (AIT) este denumit uneori accident vascular cerebral minor sau „mini AVC”. Atunci când semnele unui AVC sunt prezente, dar dispar în maxim 24 de ore, se folosește termenul de AIT. Cauzele și simptomele unui AIT sunt similare celor din AVC.

Episoadele de AIT durează, de obicei, doar câteva minute, dar pot dura chiar și câteva ore. Ele dispar rapid și, din păcate, sunt deseori ignorate.

Ca și în cazul AVC-ului, AIT-ul necesită tratament de urgență.

Aproximativ 1 din 5 persoane care au suferit un AIT vor dezvolta un AVC major în decursul următoarelor trei luni și cel mai mare risc apare în primele zile. AIT NU trebuie ignorat!

AIT-ul trebuie considerat ca un avertisment că bolnavul are riscul producerii unui AVC și trebuie investigat prompt.

Este important dacă apar simptomele unui AVC ca bolnavul să se prezinte de urgență la medic, chiar dacă ele dispar și bolnavul se simte mai bine. Medicul va încerca să găsească cauzele AIT și apoi va administra tratament pentru scăderea riscului producerii unui nou AIT sau AVC.

Factori de risc pentru AVC

Riscul de aparitie a accidentului vascular cerebral este influentat de numerosi factori. Cu cat exista mai multi facotori de risc la o persoana, cu atat riscul de AVC este mai mare. Factorii de risc pot fi impartiti in 3 categorii:

Factori de risc nemodificabili

  • Varsta

    Riscul de AVC creste odata cu varsta;

  • Sexul

    Barbatii sunt mai predispusi la AVC;

  • Istoricu familial de AVC

Afectiuni asociate care cresc riscul de AVC

  • Atacul ischemic tranzitor
     
  • Diabetul zaharat
     
  • Displazia fibromusculara

Factori de risc modificabili

  • Hipertensiunea arteriala

    Este cel mai important facor de risc pentru AVC. Hipertensiunea arteriala determina modificari ale peretilor vaselor de sange, care, in cele din urma pot duce la aparitia AVC.

  • Hipercolesterolemia

    (nivel crescut al colesterolului in sange) – contribuie, de asemenea la afectarea vasculara, care poate determina aparitia AVC.

  • Fumatul

    creste riscul de AVC prin cresterea valorilor tensiunii arteriale si prin reducerea nivelului de oxigen din sange. Fumul de tigara contine peste 4000 de compusi toxici, care sunt depozitati la nivelul plamanilor sau sunt absorbiti in sange. Unii dintre acestia afecteaza peretele vascular, ducand la aparitia aterosclerozei (ingustarea si rigidizarea arterelor). In acest mod creste riscul de formare a embolilor in arterele care iriga creierul si inima.

  • Displazia fibromusculara
     
  • Obezitatea

    pacientii supraponderali/obezi au risc mai mare de AVC comparativ cu normoponderalii. Tesutul adipos in exces contribuie la aparitia hipertensiunii arteriale, hipercolesterolemiei, diabetului zaharat tip 2.

  • Alimentatia necorespunzatoare si sedentarismul

    persoanele care fac efort fizic in mod regulat prezinta risc mai redus de AVC fata de cele sedentare; dieta echilibrata, care sa contina toate principiile alimentare in proportia corecta reduce, de asemenea riscul de AVC. Este foarte importanta mentinerea unui echilibru intre aportul si consumul de energie.

  • Consumul excesiv de alcool

    (peste 6 portii standard/zi) – creste riscul de AVC.

Doriți să știți mai multe despre funcționarea inimii?

Inima este ca o pompa formata din muschi, ce impinge sangele prin vase in intreg corpul. Se considera ca inima are doua parti – partea stanga si partea dreapta – si patru camere – cate un atriu si un ventricul pe fiecare parte. Atriul primeste vasele mari care aduc sangele la inima. Atriul are niste valve speciale care se deschid in ventricul. Ventriculii au la randul lor valve care se deschid in vasele de sange. Peretii camerelor inimii sunt formati din muschiul cardiac. Partile componente ale inimii trebuie sa se contracte intr-o anumita ordine pentru a pompa sangele eficient la fiecare bataie de inima.Partea dreapta a inimii primeste sange neoxigenat din corp. Dupa trecerea prin atriul drept si ventriculul drept, sangele este pompat in plamani. Aici sangele se oxigeneaza si elimina dioxidul de carbon. Odata trecut prin plamani, sangele ajunge inapoi in atriul stang, apoi in ventriculul stang, de unde este pompat in aorta prin care se distribuie in intreg corpul prin artere