tr?id=&ev=PageView&noscript=

Presbiacuzia (pierderea auzului la vârstnici)

Ce este presbiacuzia?

Presbiacuzia este o problemă de sănătate răspândită și adesea subestimată în rândul vârstnicilor, afectând o parte semnificativă a populației globale în curs de îmbătrânire. Această afecțiune, cunoscută în principal sub numele de presbiacuzie, este o scădere lentă, progresivă și de obicei ireversibilă a capacității auditive, care afectează în mod obișnuit ambele urechi în mod egal pe măsură ce indivizii îmbătrânesc. Este cauzată de modificări degenerative în urechea internă sau în structurile auditive conexe și apare în general după vârsta de 60 de ani. Pentru profesioniștii din domeniul sănătății, în special cei din domeniul medicinei ORL, înțelegerea, diagnosticarea și gestionarea presbiacuziei sunt esențiale pentru îmbunătățirea rezultatelor pacienților și promovarea îmbătrânirii sănătoase.

Cât de frecventă este presbiacuzia?

Prevalența presbiacuziei crește odată cu vârsta, afectând o parte semnificativă a adulților de vârstă medie şi majoritatea persoanelor în vârstă. În ciuda frecvenței și impactului semnificativ, pierderea auzului trece adesea neobservată sau netratată, în parte deoarece debutul său este gradual. Multe persoane se adaptează inconștient la scăderea auzului, ceea ce duce la întârzierea diagnosticării și a intervenției.

Factorii de risc ai presbiacuziei

Pe lângă procesul de îmbătrânire, mai mulți factori pot contribui sau accelera dezvoltarea și progresia presbiacuziei:

  • Expunerea la zgomot – expunerea prelungită sau repetată la zgomot puternic este o cauză majoră a pierderii auzului; aceasta include zgomotul la locul de muncă (șantiere de construcții, medii industriale) și zgomotul din timpul activităților recreative (concerte, muzică tare prin căști). O astfel de expunere poate suprasolicita și deteriora permanent celulele ciliate din cohlee.
  • Genetica – un istoric familial de pierdere a auzului legată de vârstă poate crește susceptibilitatea unei persoane.
  • Afecțiuni sistemice – structurile delicate ale urechii depind în mare măsură de fluxul sanguin adecvat și de echilibrul metabolic, ceea ce le face vulnerabile la probleme de sănătate sistemice.
  • Diabetul – această afecțiune cronică poate accelera deteriorarea celulelor ciliate.
  • Boli de inimă și hipertensiune arterială afecțiunile care afectează sistemul cardiovascular pot reduce fluxul sanguin către urechea internă, contribuind la pierderea auzului.
  • Accident vascular cerebral și boli renale – bolile renale cronice sunt asociate cu pierderea auzului, posibil din cauza similitudinilor structurale și funcționale dintre țesuturile urechii interne și rinichi, sau a leziunilor nervoase cauzate de acumularea de toxine în cazul insuficienței renale.
  • Medicamente ototoxice – anumite medicamente pot afecta negativ auzul, provocând ceea ce se numește ototoxicitate; este important să discutați cu un medic despre orice efecte secundare ale medicamentelor.
  • Acumularea de ceară în urechi – deși adesea ușor reversibilă, ceara excesivă din urechi poate provoca auz înfundat și poate fi un factor semnificativ, în special la persoanele în vârstă; curățarea necorespunzătoare cu bețișoare de bumbac poate împinge ceara mai adânc, ducând la infecții sau perforarea timpanului.
  • Infecții ale urechii – tratamentul la timp al infecțiilor urechii este crucial pentru a preveni potențiale leziuni pe termen lung.
  • Leziuni la cap și tumori
  • Infecții virale sau bacteriene

Cum se manifestă presbiacuzia?

Semnele pierderii auzului legate de vârstă apar adesea în mod subtil și progresează treptat, fiind ușor de trecut cu vederea la început. Membrii familiei sau prietenii apropiați sunt adesea primii care observă schimbările. Simptomele comune și manifestările clinice includ:

  • Dificultăți în auzirea sunetelor acute sunete precum ciripitul păsărilor, vocile femeilor sau ale copiilor pot deveni înăbușite sau abia perceptibile.
  • Cereri frecvente de clarificare
  • Dificultăți în înțelegerea vorbirii în medii zgomotoase – restaurantele, întâlnirile sociale sau locurile cu muzică de fundal devin deosebit de dificile pentru urmărirea conversațiilor.
  • Creșterea considerabilă a volumului televizorului sau al radioului
  • Oboseală – efortul constant necesar pentru a asculta și a înțelege poate duce la oboseală psihică.
  • Ridicarea involuntară a volumului vocii – persoanele pot să nu-și audă propria voce în mod clar, ceea ce le determină să vorbească mai tare.
  • Retragerea din situații sociale
  • Tinitus – percepția sunetelor de țiuit, bâzâit sau șuierat în urechi, care pot fi constante sau intermitente.
  • Probleme de echilibru și căderi frecvente – sistemele auditiv și vestibular (echilibru) sunt interconectate în urechea internă; pierderea auzului, chiar și ușoară, poate crește riscul de căderi și poate afecta echilibrul și coordonarea.

Diagnosticarea presbiacuziei

Diagnosticarea presbiacuziei implică de obicei o abordare colaborativă între un medic ORL și un audiolog, un profesionist din domeniul sănătății instruit să identifice, să diagnosticheze și să trateze tulburările de auz și de echilibru. Procesul de diagnosticare include:

  • Evaluarea completă a auzului (audiometrie) se efectuează o serie de teste pentru a determina prezența, tipul și gravitatea pierderii auzului.
  • Audiometrie cu ton pur acest test măsoară sensibilitatea auzului la diferite frecvențe (tonuri); în cazul presbiacuziei, audiograma arată adesea o linie descendentă, indicând o pierdere mai mare la frecvențele mai înalte.
  • Scoruri de discriminare a vorbirii se verifică capacitatea de a înțelege cuvinte și fraze în condiții de liniște și în medii cu zgomot de fond; rezultatele care arată dificultăți semnificative în mediu liniștit pot conduce la recomandarea unor investigații suplimentare, cum ar fi evaluarea pentru implant cohlear.
  • Evaluare medicală un specialist ORL va efectua o examinare amănunțită a urechii pentru a exclude alte cauze tratabile ale pierderii auzului, cum ar fi acumularea de ceară în ureche, efuziuni ale urechii medii (lichid în spatele timpanului) sau anomalii structurale; în cazurile în care pierderea auzului este mai gravă într-o ureche sau însoțită de simptome neurologice, cum ar fi amorțeala facială sau amețeli, trimiterea la un specialist ORL este importantă pentru a investiga afecțiuni subiacente, cum ar fi leziuni nervoase sau tumori.
  • Teste suplimentare în unele cazuri, pot fi recomandate analize de sânge pentru afecțiuni precum colesterolul ridicat, diabetul și bolile renale.

Presbiacuzie și aparate auditive

Aparatele auditive reprezintă prima linie de tratament în gestionarea presbiacuziei. Aceste dispozitive compacte preiau sunetele din mediul înconjurător, le amplifică și le transmit către ureche, facilitând o percepție auditivă mult mai clară. Pentru persoanele în vârstă, utilizarea aparatelor auditive îmbunătățește capacitatea de a distinge vorbirea în conversații, permițând menținerea legăturilor sociale cu familia și prietenii și reducând astfel riscul de izolare, singurătate sau stări depresive. Aparatele moderne pot fi programate și ajustate conform nevoilor individuale și mediului în care sunt purtate, oferind un nivel de confort ridicat și o calitate a sunetului superioară față de modelele mai vechi.

Pe lângă beneficiile sociale, aparatele auditive aduc un sprijin important și pentru sănătatea cognitivă și fizică. Prevenind solicitarea excesivă a creierului în procesarea sunetului, acestea ajută la menținerea funcțiilor cognitive – un aspect esențial în reducerea riscului de declin cognitiv și demență. La nivel neurologic, restabilirea stimulării auditive contribuie la un echilibru mai bun, ceea ce poate diminua frecvența căderilor. În plus, capacitatea de a auzi semnale de alarmă—de la claxoane și sirene până la detectoare de fum—sporește siguranța și independența persoanelor în vârstă în activitățile zilnice.

Tipuri și modele de aparate auditive

  • Aparate auditive retroauriculare (BTE) acestea sunt comune și versatile, cu o carcasă din plastic în spatele urechii conectată la o matriță auriculară sau un tub subțire.
  • Aparate auditive cu receptor în canal (RIC) sau receptor în ureche (RITE) similare cu BTE, dar receptorul (difuzorul) este plasat în interiorul canalului urechii.
  • Aparate auditive intraauriculare (ITE) acestea umplu urechea externă, sunt vizibile din lateral și se potrivesc pentru pierderi de auz ușoare până la severe.
  • Aparate auditive intra-canal (ITC) mai mici decât cele ITE, se potrivesc în mare parte în canalul auditive.
  • Aparate auditive complet în canal (CIC) – se potrivesc aproape în întregime în canalul auditiv; pot avea o durată de viață mai scurtă a bateriei.
  • Aparate auditive invizibile în canal (IIC) sunt plasate în partea cea mai adâncă a canalului auditiv.

Sfaturi pentru prevenirea și reducerea efectelor presbiacuziei

Deși o parte din pierderea auzului legată de vârstă este inevitabilă, măsurile proactive pot ajuta la protejarea auzului și pot încetini progresia acestuia:

Protejați urechile de zgomotul puternic

  • Folosiți protecție pentru urechi purtați dopuri pentru urechi sau căști de protecție în medii zgomotoase, cum ar fi concerte, șantiere de construcții sau în timpul operării echipamentelor industriale.
  • Mențineți nivelurile de volum la un nivel sigur când utilizați căști, asigurați-vă că volumul este la un nivel confortabil pentru a minimiza deteriorarea celulelor ciliate ale urechii interne.
  • Limitați timpul de expunere reduceți durata petrecută în medii zgomotoase și luați pauze pentru a vă odihni urechile.
  • Alegeți medii mai liniștite – optați pentru zone mai liniștite în spațiile publice pentru conversații.

Mențineți sănătatea generală

  • Dieta echilibrată – asigurați-vă un aport adecvat de vitamine și minerale.
  • Exerciții fizice regulate îmbunătățesc fluxul sanguin în tot corpul, inclusiv la urechi.
  • Renunțați la fumat fumatul afectează sistemul circulator, ceea ce poate contribui la probleme de auz.
  • Gestionați afecțiunile cronice gestionarea eficientă a diabetului și a hipertensiunii arteriale ajută la prevenirea deteriorării auzului.
  • Practicați o igienă bună a urechilor îngrijirea regulată și sigură a urechilor, inclusiv îndepărtarea profesională a cerii din urechi atunci când este necesar, previne auzul înfundat și alte probleme cauzate de acumularea de ceară.
  • Îngrijire promptă în cazul infecțiilor urechii
  • Fiți conștienți de medicamentele ototoxice discutați cu medicul despre toate medicamentele pe care le luați pentru a înțelege riscurile potențiale pentru auz.
  • Screeninguri auditive regulate în special pentru persoanele cu factori de risc, cum ar fi antecedente familiale sau expunerea la zgomot, se recomandă teste auditive de rutină pentru detectarea precoce și intervenția promptă.

Impactul presbiacuziei asupra sănătății generale

  • Pierderea auzului și demența pierderea auzului netratată este un factor de risc semnificativ pentru declinul cognitiv și demența. Creierul depune mai mult efort pentru a auzi și a completa informațiile auditive lipsă, lăsând mai puține resurse cognitive pentru memorie și gândire. Această sarcină cognitivă crescută poate accelera declinul cognitiv. În plus, izolarea socială și stimularea intelectuală redusă rezultate din dificultățile de auz pot contribui la declinul cognitiv.
  • Pierderea auzului și echilibrul urechea internă găzduiește atât sistemul auditiv, cât și sistemul vestibular (echilibru), ceea ce le face să fie strâns legate. Problemele de auz pot afecta echilibrul și coordonarea, crescând riscul de căderi pentru persoanele în vârstă. Chiar și o pierdere ușoară a auzului crește semnificativ riscul de căderi, iar acest risc crește pe măsură ce pierderea auzului se agravează.
  • Starea emoțională dificultățile de comunicare duc adesea la sentimente de izolare, neînțelegere sau excludere. Acest lucru poate duce la singurătate, retragere socială, anxietate și depresie. Persoanele în vârstă pot renunța la evenimentele sociale pentru a evita frustrarea sau jena.

Strategii eficiente pentru comunicarea cu persoanele afectate de presbiacuzie

Este esențial ca atât pacientul, cât și cei din jur să folosească strategii clare de comunicare, cum ar fi:

  • Atrageți atenția înainte de a vorbi, atrageți atenția persoanei, poate folosind numele acesteia sau o atingere ușoară. Priviți întotdeauna persoana direct și, dacă este posibil, stați la nivelul ochilor, permițându-i să vă vadă expresiile faciale, gesturile și mișcările buzelor, care sunt indicii vizuale cruciale. Evitați să vă ascundeți gura, să mâncați sau să mestecați gumă în timp ce vorbiți.
  • Vorbiți clar și natural evitați să strigați, deoarece o voce ridicată poate distorsiona cuvintele și poate fi iritantă, în special pentru persoanele care poartă aparate auditive.
  • Reduceți zgomotul de fond minimizați distragerile oprind televizorul, radioul sau alte surse de zgomot în timpul conversațiilor.
  • Reformulați dacă un mesaj nu este înțeles, repetați-l; dacă tot nu este clar, reformulați, în loc să repetați pur și simplu mai tare.
  • Încurajați ascultarea activă
  • Implicați persoanele în vârstă nu excludeți persoanele în vârstă din discuțiile de grup. Implicați-le activ în conversație, prezentând subiectul sau repetând discret frazele pierdute.

În concluzie:

Presbiacuzia este o afecțiune frecventă și complexă care afectează în mod semnificativ comunicarea, implicarea socială, funcțiile cognitive, echilibrul și starea de bine. Deși este o parte inerentă a procesului de îmbătrânire, evoluția sa poate fi influențată de diversi factori, inclusiv expunerea la zgomot și afecțiuni sistemice subiacente, precum diabetul, bolile cardiovasculare și bolile renale. Specialiștii ORL joacă un rol central în diagnosticarea și gestionarea presbiacuziei, colaborând îndeaproape cu audiologii pentru a implementa soluții eficiente.

Pe blogul nostru găsești articolul Hipertensiunea arterială: ghid practic pentru control și prevenție — relevant, fiindcă hipertensiunea afectează microcirculația cohleară și poate grăbi pierderea auzului. Pentru a-ți proteja auzul pe termen lung, e esențial să ții sub control valorile TA; în articol găsești pași clari de monitorizare, dietă, mișcare și tratament — utili și pentru sănătatea urechii interne.

Specialiști în ORL

Distribuie:

Facebook
WhatsApp
LinkedIn
Email