Apneea obstructivă în somn (AOS) este o tulburare respiratorie frecventă în care căile aeriene superioare se îngustează sau se închid temporar în timpul somnului. Rezultatul este o succesiune de pauze respiratorii, scăderi ale oxigenului și treziri scurte, de multe ori neobservate. Creierul resimte direct aceste întreruperi prin hipoxie intermitentă (scăderi repetate ale nivelului de oxigen din sânge în timpul somnului) și fragmentarea etapelor de somn profund și REM, ceea ce afectează memoria, atenția, rapiditatea procesării informațiilor și reglarea emoțiilor. Înțelegerea mecanismelor și a semnelor clinice permite inițierea unui tratament care protejează funcția cognitivă pe termen lung.
Cum afectează apneea obstructivă în somn creierul
Pe parcursul unei nopți, episoadele de apnee produc scăderi repetate ale saturației de oxigen și determină micro-treziri necesare reluării respirației. Acest tipar obligă creierul să oscileze între stări de alertă și încercări de a reintra în somn, fără a mai atinge suficient timp somnul profund și somnul REM. În timp, hipoxia intermitentă favorizează stresul oxidativ și inflamația, iar somnul fragmentat subminează procesarea și consolidarea amintirilor.
Procesele afectate sunt mai ales cele subcorticale (regiunile profunde ale creierului care controlează răspunsuri automate, emoții și transmiterea informațiilor către zonele corticale superioare) și conectivitatea dintre lobul frontal și hipocamp (esențială pentru memorie și controlul cognitiv), implicate în memorie episodică, atenție susținută și funcție executivă. Acesta este motivul pentru care multe persoane cu AOS descriu „ceață mentală” (brain fog), oboseală cognitivă și dificultăți în organizarea sarcinilor pe parcursul zilei.
Manifestări neurocognitive și emoționale
Descrierea simptomelor sprijină depistarea timpurie. Nu toate apar simultan, iar intensitatea lor variază în funcție de severitatea AOS și de susceptibilitatea individuală.
- Probleme de memorie, mai ales pentru informații noi sau detalii recente
- Dificultăți de concentrare și scăderea vigilenței, cu erori frecvente în activități repetitive
- Încetinirea vitezei de procesare și a timpului de reacție
- Deteriorarea funcției executive: planificare, prioritizare, multitasking
- Schimbări de dispoziție: iritabilitate, scăderea motivației, anxietate
- Somnolență diurnă, necesitatea unor reprize scurte de somn sau un consum crescut de cofeină
Aceste manifestări pot mima alte afecțiuni. Diferențierea se face prin istoricul somnului, prezența sforăitului și pauzelor respiratorii observate, precum și prin investigațiile de somn.
Semne nocturne și factori de risc
AOS este mai probabilă atunci când anatomia orofaringiană limitează fluxul de aer sau când tonusul muscular scade în somn. Anumiți factori comportamentali pot înrăutăți simptomele. Printre semnele și simptomele observate pe timpul nopții se numără:
- Evenimente respiratorii în somn: sforăit puternic, pauze respiratorii observate, gâfâit sau senzație de sufocare
- Fragmentarea somnului și disconfort: treziri repetate, somn neliniștit, gură uscată, dureri în gât la trezire
- Simptome matinale: cefalee persistentă
Factori de risc importanți
- Căi aeriene îngustate, amigdale/adenoide mărite, retrognatism mandibular (maxilar inferior poziționat mai în spate) – diminuează calibrarea orofaringelui în somn și cresc probabilitatea de obstrucție respiratorie.
- Circumferință cervicală crescută și depuneri de țesut în jurul faringelui – exercită presiune pe faringe în somn, favorizând colapsul parțial sau complet.
- Congestie nazală cronică, fumat – măresc rezistența la flux și încurajează respirația pe gură, cu sforăit și treziri scurte și dese în timpul nopții.
- Consumul de alcool sau sedative seara – relaxează musculatura faringiană și diminuează reflexele de trezire, prelungind episoadele obstructive.
- Istoric familial de sforăit sau AOS – indică o predispoziție anatomică/neuromusculară, asociată cu risc mai mare de episoade de apnee.
Prezența acestor elemente nu confirmă diagnosticul, dar justifică evaluarea într-un laborator de somn sau prin test la domiciliu.
Rolul somnului profund și REM în sănătatea creierului
Somnul cu unde lente (etapa de somn profund, caracterizată prin activitate cerebrală lentă și odihnitoare) susține refacerea sinaptică, eliminarea deșeurilor metabolice și echilibrarea rețelelor neuronale. Somnul REM contribuie la consolidarea memoriei, integrarea emoțională și flexibilitatea cognitivă. Când AOS întrerupe constant aceste etape, apar deficite în învățare, reglarea emoțiilor și adaptarea la cerințele zilnice.
Un alt efect important este afectarea procesului prin care creierul elimină produsele reziduale. Acest rol este îndeplinit în principal de sistemul glimfatic, activ mai ales în somnul profund. Când sistemul funcționează mai lent, reziduurile, inclusiv proteinele nocive precum beta-amiloidul (proteina asociată cu boala Alzheimer), se acumulează, ceea ce întreține un nivel crescut de inflamație în creier.
Modificări cerebrale observabile
Investigațiile imagistice și evaluările neurocognitive indică faptul că AOS se asociază cu modificări structurale și funcționale ale creierului. Sunt frecvent implicate rețelele frontale și temporale, hipocampul și tracturile de substanță albă, cu consecințe asupra memoriei, atenției și funcțiilor executive. Gradul afectării se corelează, de regulă, cu severitatea și durata AOS. Implementarea consecventă a tratamentului (de exemplu, CPAP sau dispozitive orale) se asociază cu ameliorări ale markerilor imagistici și cu îmbunătățiri măsurabile ale performanței cognitive. În practica clinică, reevaluările periodice permit monitorizarea progresului și ajustarea intervențiilor.
Diagnosticul corect
Diagnosticul se bazează pe corelarea simptomelor cu rezultatele investigațiilor. Polisomnografia în laborator oferă o evaluare completă a respirației, oxigenării, etapelor de somn și ritmurilor fiziologice. Testele la domiciliu sunt utile când probabilitatea AOS este mare și nu există comorbidități care să complice interpretarea. Rezultatul indică severitatea și ajută la personalizarea terapiei. La pacienții cu dificultăți cognitive sau tulburări de dispoziție, includerea unei evaluări a somnului în planul de diagnostic este o măsură cu impact major asupra abordării terapeutice ulterioare.
Beneficiile tratamentului pentru funcția cerebrală
Tratamentul eficient al AOS reduce episoadele de hipoxie și trezirile scurte, restabilește structura somnului și scade activarea simpatică nocturnă (nivelul de activare al sistemului nervos autonom responsabil de răspunsul de tip „luptă sau fugi”). În termeni concreți, asta se traduce prin energie sporită, atenție susținută, memorie stabilă și dispoziție echilibrată. Pentru mulți pacienți, îmbunătățirile apar treptat în primele săptămâni și se consolidează pe parcursul lunilor de aderență.
Opțiuni terapeutice și selecția lor
Nu există o singură soluție potrivită pentru fiecare situație. În funcție de severitate, anatomie și toleranță, se pot recomanda:
- Terapia prin presiune pozitivă a căilor aeriene (CPAP presiune pozitivă continuă; APAP – presiune pozitivă autoreglabilă; BiPAP/BPAP – presiune pozitivă pe două niveluri): menține căile aeriene deschise pe durata somnului; eficientă în AOS, cu beneficii cognitive și cardiovasculare documentate clinic.
- Aparate orale (dispozitive de avansare mandibulară DAM): mențin mandibula ușor avansată, cresc spațiul căilor aeriene superioare și reduc episoadele obstructive; indicate în AOS ușoară–moderată sau când CPAP nu este tolerat.
- Terapie pozițională: reduce episoadele la persoanele la care apneea apare predominant în decubit dorsal (culcat pe spate).
- Intervenții chirurgicale și dispozitive implantabile: opțiuni selectate după evaluare și imagistică specifică.
- Măsuri adjuvante: managementul greutății, activitate fizică regulată, igienă strictă a somnului, evitarea alcoolului și sedativelor seara, renunțarea la fumat.
Pentru eficiență, fiecare intervenție se monitorizează prin simptome, datele dispozitivului (acolo unde există) și reevaluări de somn atunci când este nevoie.
Aderența la CPAP
Eficiența terapiei depinde de utilizarea consecventă. Pentru a depăși perioada de acomodare dificilă, următoarele măsuri cresc confortul și aderența:
- Alegerea corectă a măștii (nazală – acoperă doar nasul; oronazală – acoperă nasul și gura; cu pernuțe – se sprijină la intrarea în nări) și verificarea etanșeității
- Umidificare adecvată pentru a preveni uscăciunea nazală și orală
- Reglarea presiunii conform recomandărilor, cu ajustări treptate dacă este necesar
- Igienizarea regulată a măștii, furtunului și rezervorului
- Instruire și monitorizare periodică (montarea corectă a măștii, întreținere și setări; soluții pentru scăpări de aer, uscăciune sau iritații; controale regulate pentru optimizarea terapiei).
Pacienții care reușesc să integreze CPAP în rutina zilnică raportează somn mai odihnitor, reducerea somnolenței și o capacitate mai bună de concentrare.
Pași practici pentru pacienți și familie
Abordarea AOS este mai eficientă când partenerul de somn observă și semnalează pauzele respiratorii, iar aceste informații sunt comunicate la consult. Pe baza lor, parcursul recomandat către evaluare și tratament cuprinde câteva etape clare, menite să scurteze timpul până la diagnostic și să personalizeze intervenția:
- Identificați semnele nocturne și diurne
- Programați evaluarea de somn
- Alegeți intervenția potrivită împreună cu specialistul
- Monitorizați simptomele cognitive și emoționale după inițierea tratamentului
- Reevaluați periodic pentru optimizarea terapiei
În concluzie:
AOS este o cauză frecventă, dar controlabilă, a problemelor de memorie, atenție și dispoziție. Mecanismele principale sunt hipoxia intermitentă și fragmentarea somnului, care afectează rețelele cerebrale implicate în funcțiile superioare. Diagnosticarea corectă și tratamentul consecvent restabilesc calitatea somnului, reduc somnolența diurnă și protejează funcția cognitivă pe termen lung.
