Faringita reprezintă inflamația faringelui, zona din spatele gâtului care face legătura între nas, gură și esofag. În termeni simpli, faringita este percepută ca o durere localizată în gât, asociată frecvent cu iritație sau dificultate la înghițire. Afectează frecvent atât copiii, cât și adulții și reprezintă un motiv des întâlnit pentru care pacienții ajung la medicul de familie sau la specialistul ORL.
De cele mai multe ori, faringita are o evoluție ușoară, asociată infecțiilor virale sezoniere, iar simptomele se reduc treptat fără intervenție medicală. Totuși, în unele cazuri poate indica o infecție bacteriană, reflux gastroesofagian, alergii sau contactul cu factori iritanți. Cunoașterea cauzelor, simptomelor și metodelor de tratament ajută la evitarea utilizării greșite a antibioticelor și la identificarea situațiilor în care este indicat consultul medical.
Ce este faringita?
Faringele – rol și localizare
Faringele este un tub muscular căptușit cu mucoasă, situat în spatele nasului și gurii. Acesta are un rol dublu: dirijează aerul inspirat către laringe și plămâni și ghidează alimentele către esofag. Când țesuturile din peretele posterior al gâtului se inflamează, apare faringita, resimțită ca durere, arsură, uscăciune sau senzație de corp străin în gât.
Faringită acută și faringită cronică
Din punct de vedere clinic, faringita se împarte în:
- faringită acută – debutează brusc, durează, în general, între 3 și 10 zile și este cel mai frecvent legată de infecții virale sau bacteriene;
- faringită cronică – disconfortul în gât persistă săptămâni sau reapare la intervale scurte; este asociată mai ales cu iritanți (fum, aer uscat), reflux acid, alergii sau sinuzite cronice.
Cauzele faringitei
Faringita virală
Cea mai mare parte a episoadelor de faringită au cauză virală. Virusuri precum rinovirusurile, virusurile gripale și paragripale, adenovirusurile, coronavirusurile sau virusul Epstein–Barr (virus care poate provoca mononucleoză, o infecție caracterizată prin oboseală intensă, febră și durere în gât) pot irita țesuturile din partea posterioară a gâtului, cel mai frecvent în perioadele de viroze respiratorii.
Pacientul prezintă, pe lângă durerea în gât, simptome generale de viroză: nas înfundat sau cu secreții, tuse, febră moderată, dureri musculare, oboseală. În mod obișnuit, evoluția este ușoară, iar simptomele se reduc treptat în câteva zile cu măsuri simple de îngrijire.
Faringita bacteriană
Faringita bacteriană este mai rară, dar poate fi mai severă. Agentul cel mai cunoscut este Streptococcus pyogenes (streptococ betahemolitic de grup A), cunoscut ca principală cauză a faringitei streptococice. Alte bacterii posibile includ diferite specii de streptococi, Mycoplasma pneumoniae și Chlamydia pneumoniae (microorganisme care pot produce infecții respiratorii), Haemophilus influenzae (întâlnită frecvent în infecții la copii) și, mai rar, Neisseria gonorrhoeae (bacteria asociată bolii cu transmitere sexuală gonoreea).
În aceste cazuri, durerea în gât este puternică, febra tinde să fie ridicată, iar amigdalele pot fi acoperite de depozite albicioase sau puroi. Diagnosticul se confirmă prin exsudat faringian sau prin test rapid de detecție a streptococului, iar tratamentul necesită antibiotice prescrise de medic, pentru a preveni complicațiile.
Cauze neinfecțioase de faringită
Faringita poate apărea și în absența unei infecții. Printre cauzele neinfecțioase se numără:
- Refluxul gastroesofagian sau laringofaringian, când acidul gastric ajunge la nivelul gâtului și produce arsură, tuse seacă, răgușeală.
- Alergiile respiratorii (la praf, polen, păr de animale), care pot provoca picurare postnazală (secreții care curg din nas spre gât) și iritație locală.
- Aerul uscat sau poluat, fumatul activ și pasiv, expunerea la noxe industriale.
- Utilizarea excesivă a vocii – vorbit prelungit, țipat, cântat.
- Consumul de alcool, alimente foarte fierbinți sau picante.
- Respirația cronică pe gură, de exemplu la persoanele care se confruntă frecvent cu obstrucție nazală.
În cazuri rare, o durere în gât care persistă, mai ales la fumători, poate ascunde o tumoră benignă sau malignă a gâtului. Durerea de acest tip nu dispare cu tratamente obișnuite și necesită evaluare ORL.
Manifestările clinice ale faringitei
Simptome locale
Principalul semn este durerea în gât, care poate fi ușoară și resimțită în special la înghițire sau, dimpotrivă, intensă, asociată cu dificultatea de a înghiți alimente și lichide. Pacientul descrie adesea o senzație de arsură sau zgârietură în partea posterioară a gâtului, uneori asociată cu senzația de corp străin.
La examenul clinic, mucoasa faringiană este roșie și uneori îngroșată; amigdalele pot fi mărite și sensibile. În formele bacteriene pot apărea depozite albicioase, acumulări purulente și mici puncte roșii pe cerul gurii. Uneori durerea din gât se resimte și în urechi, deși acestea sunt sănătoase — efect al conexiunii nervoase dintre cele două zone.
Simptome generale
Manifestările generale depind de cauză și de intensitatea inflamației. Pot apărea:
- Febră
- Cefalee
- Stare de oboseală
- Dureri musculare sau articulare
- Ganglioni limfatici măriți și sensibili la nivelul gâtului
Virozele pot fi însoțite de tuse, rinoree, nas înfundat și uneori conjunctivită. În cazul faringitei streptococice, mai ales la copii, pot apărea greață, vărsături și dureri abdominale.
Faringită virală vs. faringită bacteriană
Diferențierea între cele două tipuri de faringită se face pe baza simptomelor asociate:
- Faringita virală se asociază, de obicei, cu tuse, nas înfundat sau secreții nazale, ochi roșii, febră moderată.
- Faringita bacteriană debutează de obicei brusc, cu durere intensă în gât și febră ridicată, tuse absentă, ganglioni limfatici sensibili și amigdale cu depozite purulente.
Totuși, prezentarea clinică nu este întotdeauna clară, motiv pentru care medicul poate recomanda teste de laborator pentru confirmare.
Opțiuni de tratament pentru faringită
Principii generale
Tratamentul faringitei trebuie adaptat cauzei. Este importantă evitarea automedicației cu antibiotice fără recomandare medicală, deoarece acestea nu acționează asupra virusurilor și pot avea efecte adverse, inclusiv favorizarea rezistenței bacteriene.
Scopul terapiei este ameliorarea durerii, reducerea inflamației, controlul febrei și prevenirea complicațiilor, iar în cazul infecțiilor bacteriene, eradicarea agentului responsabil.
Tratamentul faringitei virale
Tratamentul faringitei virale este unul simptomatic, axat pe reducerea disconfortului și susținerea recuperării organismului. Pot fi utile:
- Analgezice și antipiretice (paracetamol, ibuprofen) pentru durere și febră.
- Pastile și spray-uri pentru gât, cu efect calmant sau ușor antiseptic.
- Gargară cu apă călduță și sare, care ameliorează local inflamația.
- Hidratare corespunzătoare cu apă, ceaiuri călduțe, supă.
- Odihnă și evitarea fumatului sau a expunerii la aer rece și uscat.
În majoritatea cazurilor, simptomele se atenuează în 5–7 zile, fără să fie nevoie de antibiotice.
Tratamentul faringitei bacteriene
Dacă exsudatul sau testul rapid confirmă o infecție bacteriană, în special cu Streptococcus pyogenes – streptococ betahemolitic de grup A (bacteria cel mai des responsabilă de faringita bacteriană), medicul prescrie un antibiotic adecvat (de regulă penicilină sau amoxicilină, cu alternative pentru pacienții alergici).
Pe durata tratamentului, se continuă măsurile generale – hidratare, analgezice, repaus. Foarte important, tratamentul cu antibiotic trebuie urmat complet, chiar dacă simptomele se ameliorează după câteva zile. Oprirea prematură crește riscul de recidivă și de complicații, precum febra reumatică (afectare inflamatorie a inimii și articulațiilor) sau glomerulonefrita (inflamație la nivelul rinichilor care poate apărea ulterior unei infecții netratate corect).
Tratamentul faringitei cronice și al formelor neinfecțioase
În formele cronice de faringită, elementul central este identificarea cauzei. Dacă faringita este legată de reflux gastric, sunt recomandate modificări alimentare și ale stilului de viață (evitarea meselor târzii, reducerea alimentelor acide și grase, scădere ponderală), alături de medicamente care reduc secreția de acid gastric.
În formele alergice, tratamentul constă în evitarea alergenului, antihistaminice și, la nevoie, spray-uri nazale. Renunțarea la fumat, reducerea expunerii la noxe, folosirea unui umidificator și tratarea sinuzitelor cronice sunt alte măsuri esențiale. În anumite situații, când amigdalita cronică sau alte focare infecțioase întrețin procesul inflamator, medicul ORL poate recomanda intervenții chirurgicale (de exemplu, amigdalectomie).
Prevenirea faringitei
Prevenirea formelor infecțioase
Multe episoade de faringită, mai ales cele virale, sunt greu de evitat complet, însă riscul poate fi redus prin:
- Spălarea frecventă a mâinilor.
- Evitarea folosirii în comun a tacâmurilor, paharelor, prosoapelor.
- Aerisirea regulată a încăperilor aglomerate.
- Limitarea contactului apropiat cu persoane care au infecții respiratorii.
- Respectarea recomandărilor de vaccinare (de exemplu, vaccin antigripal).
Reducerea factorilor iritanți
În formele cronice de faringită sau la persoanele vulnerabile, este importantă modificarea factorilor de mediu:
- Renunțarea la fumat și evitarea fumului pasiv.
- Menținerea unei umidități adecvate în locuință.
- Protecție la locul de muncă în medii cu praf sau substanțe chimice.
- Tratarea alergiilor și a sinuzitelor.
- Evitarea folosirii excesive a vocii.
În concluzie:
Faringita este una dintre cele mai frecvente cauze de durere în gât, cel mai adesea legată de o infecție virală și cu evoluție scurtă. În anumite situații însă, poate indica o infecție bacteriană sau o afecțiune cronică ce necesită tratament specific.
Cunoașterea principalelor cauze, a diferențelor dintre faringita virală și cea bacteriană și a opțiunilor terapeutice, ajută la luarea unor decizii informate și la prezentarea la medic la momentul potrivit. Durerea în gât care persistă, se agravează sau apare împreună cu febră ridicată, dificultăți la înghițire sau respirație trebuie evaluată de către un specialist ORL, pentru un plan terapeutic corect și pentru prevenirea complicațiilor.
Pe blogul nostru găsești și articolul Faringita: forme clinice, diagnostic și consult ORL — util dacă vrei să înțelegi mai bine diferențele dintre faringita acută și cronică, formele virale și bacteriene, precum și situațiile în care este recomandat să consulți un specialist ORL.
