20 octombrie: Ziua Mondială a Osteoporozei

octombrie 20, 2026

Prima pagină » Blog » 20 octombrie: Ziua Mondială a Osteoporozei

În fiecare an, pe 20 octombrie, este marcată Ziua Mondială a Osteoporozei, dedicată informării populației despre prevenirea, diagnosticarea și tratarea acestei afecțiuni. Osteoporoza determină scăderea rezistenței oaselor și crește riscul de fracturi, inclusiv în urma unor traumatisme minore. Deoarece boala evoluează de obicei fără simptome evidente, numeroase persoane află că suferă de osteoporoză abia după producerea unei fracturi.

Deși este întâlnită mai frecvent la femeile aflate după menopauză și la persoanele în vârstă, osteoporoza poate afecta și bărbații sau adulții mai tineri. Diagnosticarea la timp, alimentația adecvată, exercițiile fizice și tratamentul recomandat de medic contribuie la menținerea sănătății osoase și la reducerea riscului de complicații.

De ce este marcată Ziua Mondială a Osteoporozei pe 20 octombrie?

Ziua Mondială a Osteoporozei este o inițiativă internațională susținută de International Osteoporosis Foundation (IOF), care urmărește creșterea gradului de informare cu privire la această boală și la consecințele sale asupra sănătății.

Unul dintre principalele obiective ale campaniei este încurajarea persoanelor cu factori de risc să solicite un consult medical înainte de apariția unei fracturi. Totodată, sunt promovate măsurile de prevenție care pot fi adoptate încă din copilărie, când se formează o mare parte din masa osoasă.

În 2026, campania internațională pune accent pe formarea, protejarea și menținerea unor oase rezistente pe parcursul vieții. Sănătatea sistemului osos depinde atât de factorii genetici și hormonali, cât și de alimentație, activitatea fizică și tratarea corespunzătoare a bolilor care afectează metabolismul osos.

Ce este osteoporoza și cum afectează structura oaselor?

Osteoporoza este o afecțiune a sistemului osos caracterizată prin reducerea densității minerale și deteriorarea structurii interne a oaselor. Aceste modificări determină creșterea fragilității osoase și a riscului de fractură.

Țesutul osos se află într-un proces continuu de refacere. Celulele specializate îndepărtează țesutul osos vechi, în timp ce alte celule contribuie la formarea celui nou. În mod normal, cele două procese sunt echilibrate.

Odată cu înaintarea în vârstă, formarea de țesut osos nou poate deveni mai lentă decât pierderea celui existent. În timp, oasele își reduc densitatea și devin mai vulnerabile la traumatisme.

Care este diferența dintre osteopenie și osteoporoză?

Osteopenia reprezintă scăderea densității minerale osoase sub valorile considerate normale, fără a atinge însă pragul utilizat pentru diagnosticarea osteoporozei.

Persoanele cu osteopenie pot avea un risc crescut de fractură, în funcție de vârstă, antecedente și alți factori medicali. Totuși, acest diagnostic nu înseamnă că persoana va dezvolta osteoporoză.

În cazul osteoporozei, rezistența oaselor este mult mai scăzută, iar tratamentul medicamentos poate fi necesar, în special atunci când riscul de fractură este ridicat.

Care sunt factorii de risc pentru osteoporoză?

Apariția osteoporozei este influențată de mai mulți factori, dintre care unii nu pot fi modificați, precum vârsta sau predispoziția genetică. Alții sunt legați de obiceiurile zilnice, de anumite boli sau de tratamentele administrate.

Principalii factori de risc sunt:

Vârsta înaintată: densitatea osoasă scade treptat, iar riscul de fractură crește.
Menopauza: reducerea nivelului de estrogen favorizează pierderea accelerată a masei osoase.
Antecedentele familiale: persoanele ai căror părinți au suferit fracturi de șold prezintă un risc mai mare.
Greutatea corporală redusă: persoanele foarte slabe pot avea o masă osoasă mai mică.
Deficitul de calciu și vitamina D: aportul insuficient poate afecta menținerea rezistenței osoase.
Sedentarismul și imobilizarea prelungită: lipsa mișcării favorizează pierderea masei osoase și musculare.
Fumatul și consumul excesiv de alcool: sunt asociate cu un risc crescut de osteoporoză și fracturi.
Anumite tratamente medicamentoase: utilizarea îndelungată a glucocorticoizilor (medicamente cu efect antiinflamator puternic) poate determina scăderea densității osoase.

Ce rol au tulburările hormonale în apariția osteoporozei?

Hormonii au un rol important în formarea și refacerea țesutului osos. Estrogenul contribuie la menținerea densității osoase la femei, iar testosteronul are o funcție asemănătoare la bărbați.

Din acest motiv, menopauza precoce, deficitul de testosteron, hipertiroidismul sau hiperparatiroidismul pot favoriza apariția osteoporozei.

Există și afecțiuni care influențează indirect sănătatea oaselor, precum boala celiacă, unele boli inflamatorii intestinale, afecțiunile renale cronice sau artrita reumatoidă.

Atunci când pierderea masei osoase este determinată de o altă afecțiune sau de un tratament medicamentos, medicii folosesc termenul de osteoporoză secundară.

Care sunt semnele și simptomele osteoporozei?

Osteoporoza este adesea diagnosticată târziu deoarece, în fazele inițiale, nu provoacă durere și nu determină modificări vizibile. Scăderea densității osoase poate continua mai mulți ani fără ca persoana afectată să observe ceva neobișnuit.

În cazul formelor avansate, pot apărea manifestări care indică existența unor fracturi vertebrale sau a altor complicații.

Printre semnele care necesită evaluare medicală se numără:

reducerea înălțimii față de anii anteriori;
modificarea posturii, cu încovoierea progresivă a spatelui;
durerile de spate apărute brusc sau persistente, mai ales în cazul fracturilor vertebrale;
fracturile produse după căderi ușoare sau traumatisme care, în mod obișnuit, nu ar provoca o fractură.

Este important de reținut că osteoporoza în sine nu provoacă de regulă dureri osoase. Durerea apare mai ales în urma fracturilor sau a modificărilor coloanei vertebrale.

De asemenea, durerile articulare, oboseala sau fragilitatea unghiilor nu sunt suficiente pentru diagnosticarea osteoporozei, deoarece pot avea numeroase alte cauze.

Ce investigații sunt necesare pentru diagnosticarea osteoporozei?

Diagnosticul se stabilește pe baza evaluării medicale, a factorilor de risc și a investigațiilor recomandate de medic.

În timpul consultației, specialistul poate solicita informații despre fracturile anterioare, istoricul familial, menopauză, alimentație, tratamente și eventualele afecțiuni hormonale sau metabolice.

Osteodensitometria DXA și interpretarea rezultatelor

Osteodensitometria DXA este metoda de referință pentru măsurarea densității minerale osoase. Investigația este nedureroasă, durează puțin și utilizează o doză redusă de radiații. De regulă, sunt examinate coloana lombară și șoldul.

Unul dintre indicatorii obținuți este scorul T, care compară densitatea osoasă a pacientului cu cea a unui adult tânăr sănătos.

La femeile aflate după menopauză și la bărbații de cel puțin 50 de ani, valorile sunt interpretate astfel:

Valoarea scorului T	Interpretare
−1 sau mai mare	Densitate osoasă normală
Între −1 și −2,5	Osteopenie
−2,5 sau mai mică	Osteoporoză

Aceste valori nu reprezintă singurul criteriu de evaluare. Medicul ia în considerare și fracturile anterioare, vârsta și celelalte probleme de sănătate. La persoanele mai tinere se folosesc criterii de interpretare diferite.

Osteodensitometria REMS: evaluarea densității osoase prin ultrasunete

O altă metodă utilizată pentru evaluarea sănătății oaselor este osteodensitometria REMS (Radiofrequency Echographic Multi Spectrometry). Aceasta folosește ultrasunete pentru analiza densității minerale osoase și a unor caracteristici ale structurii osoase, fără utilizarea radiațiilor ionizante. Examinarea se realizează la nivelul coloanei lombare și al șoldului, prin aplicarea unei sonde ecografice pe piele. Procedura este nedureroasă, neinvazivă și nu presupune expunere la raze X.

Unul dintre avantajele osteodensitometriei REMS este posibilitatea evaluării densității osoase la persoane pentru care evitarea radiațiilor este importantă, precum femeile însărcinate. De asemenea, metoda poate fi utilă în cazul pacienților cu mobilitate redusă, pentru care efectuarea altor investigații este mai dificilă. Tehnologia REMS permite obținerea unor informații despre densitatea minerală osoasă și poate contribui la evaluarea riscului de fractură.

Atât osteodensitometria DXA, cât și metoda REMS oferă informații despre densitatea minerală osoasă, contribuind la evaluarea sănătății oaselor. Alegerea investigației și interpretarea rezultatelor se realizează de către medic, în funcție de vârsta pacientului, istoricul medical și factorii de risc.

Pentru mai multe informații despre posibilitatea efectuării investigației la Centrul Medical Neoclinic Timișoara, în urma unui consult endocrinologic cu bilet de trimitere, consultați articolul despre osteodensitometria REMS cu bilet de trimitere.

Ce alte investigații pot fi necesare?

În funcție de situație, medicul poate recomanda analize pentru evaluarea calciului, vitaminei D, funcției renale sau hormonilor implicați în metabolismul osos.

De asemenea, instrumentul FRAX poate fi utilizat pentru estimarea probabilității de fractură în următorii zece ani, pe baza unor factori clinici și, atunci când este disponibilă, a densității osoase.

Frecvența osteodensitometriei nu este identică pentru toate persoanele. Repetarea investigației depinde de riscul individual, rezultatele anterioare și tratamentul administrat.

Ce complicații poate provoca osteoporoza netratată?

Una dintre principalele consecințe ale osteoporozei este creșterea riscului de fracturi. Cele mai afectate regiuni sunt coloana vertebrală, șoldul și încheietura mâinii.

Fracturile vertebrale pot determina dureri persistente, reducerea înălțimii și deformarea coloanei. Unele apar fără un traumatism evident și pot rămâne nediagnosticate.

Fracturile de șold sunt deosebit de grave la persoanele în vârstă. Acestea necesită frecvent intervenție chirurgicală, iar recuperarea poate fi îndelungată. Imobilizarea favorizează pierderea masei musculare și crește riscul unor complicații medicale.

Pe lângă afectarea fizică, fracturile repetate pot reduce autonomia pacientului. Dificultățile de deplasare, durerea și teama de o nouă cădere pot limita activitățile zilnice și participarea la viața socială.

După o primă fractură de fragilitate, riscul producerii unei alte fracturi este crescut. Prin urmare, tratarea fracturii trebuie însoțită de investigarea cauzei fragilității osoase.

Cum poate fi prevenită osteoporoza?

Prevenirea osteoporozei presupune adoptarea unor obiceiuri care contribuie la formarea și menținerea rezistenței osoase. Aceste măsuri sunt utile la orice vârstă, dar devin deosebit de importante la persoanele care prezintă factori de risc.

Alimentația bogată în calciu, vitamina D și proteine

Calciul este unul dintre principalele minerale din structura oaselor, iar vitamina D contribuie la absorbția sa intestinală. Proteinele sunt necesare pentru menținerea musculaturii și pentru buna funcționare a aparatului locomotor.

O alimentație echilibrată poate include:

Lapte, iaurt și brânzeturi: surse importante de calciu și proteine.
Sardine și alți pești cu oase comestibile: furnizează calciu și alți nutrienți.
Somon, macrou și gălbenuș de ou: alimente care conțin vitamina D.
Broccoli, varză și alte legume verzi: contribuie la aportul de minerale.
Leguminoase, nuci și semințe: completează aportul de proteine și substanțe nutritive.

Necesarul de calciu variază în funcție de vârstă și sex. Pentru mulți adulți, recomandările se situează între 1.000 și 1.200 mg pe zi, preferabil din alimentație.

Suplimentele cu calciu și vitamina D sunt recomandate atunci când există un aport insuficient sau alte indicații medicale. Administrarea unor doze mari fără recomandarea medicului nu oferă automat o protecție mai bună și poate avea efecte nedorite.

Activitatea fizică și menținerea forței musculare

Exercițiile fizice regulate contribuie la păstrarea densității osoase, dezvoltarea musculaturii și îmbunătățirea echilibrului.

Mersul în ritm susținut, urcatul scărilor și dansul sunt exemple de activități care solicită oasele prin susținerea greutății corpului. Exercițiile de întărire musculară, efectuate cu greutăți potrivite sau benzi elastice, pot completa aceste activități.

Exercițiile pentru echilibru și coordonare sunt importante în special pentru persoanele în vârstă, deoarece contribuie la reducerea riscului de cădere.

În cazul osteoporozei avansate sau al fracturilor vertebrale, programul de mișcare trebuie adaptat de medic sau kinetoterapeut. Anumite aplecări și răsuciri bruște ale coloanei pot fi contraindicate.

Prevenirea căderilor în locuință

La persoanele cu oase fragile, o cădere obișnuită poate avea consecințe serioase. Unele măsuri pot reduce riscul de cădere în locuință:

Îndepărtarea covoarelor care alunecă și a obiectelor aflate pe căile de acces.
Asigurarea unei iluminări corespunzătoare, mai ales pe holuri și în baie.
Utilizarea încălțămintei stabile, cu talpă antiderapantă.
Montarea unor bare de sprijin acolo unde este necesar.
Verificarea periodică a vederii, deoarece tulburările de vedere pot favoriza împiedicările și căderile.
Evaluarea împreună cu medicul a tratamentelor care pot provoca amețeli sau somnolență.

Prevenirea căderilor este la fel de importantă ca menținerea densității osoase, mai ales după vârsta de 65 de ani.

Care sunt opțiunile de tratament pentru osteoporoză?

Tratamentul urmărește reducerea riscului de fracturi, încetinirea pierderii de masă osoasă și, în anumite situații, creșterea densității osoase.

Alegerea terapiei depinde de severitatea afecțiunii, riscul individual de fractură, vârstă și bolile asociate.

Medicamentele utilizate includ bifosfonații și denosumabul, care reduc degradarea țesutului osos. Pentru persoanele cu risc foarte mare de fractură pot fi recomandate și tratamente care stimulează formarea de țesut osos.

În unele situații, medicul poate lua în considerare și tratamente hormonale, după evaluarea atentă a beneficiilor și riscurilor.

Tratamentul medicamentos este asociat cu alimentația adecvată, activitatea fizică și măsurile de prevenire a căderilor.

Medicația pentru osteoporoză nu trebuie întreruptă fără recomandarea specialistului. Oprirea anumitor tratamente, în special a denosumabului, fără instituirea unei terapii ulterioare adecvate, poate crește riscul de fracturi vertebrale.

Când este recomandat un consult endocrinologic pentru osteoporoză?

Endocrinologia are un rol important în identificarea și tratarea afecțiunilor hormonale care pot determina scăderea densității osoase.

Un consult endocrinologic este util în special persoanelor cu menopauză precoce, afecțiuni tiroidiene sau paratiroidiene, fracturi după traumatisme minore sau osteoporoză diagnosticată înainte de vârsta de 50 de ani.

Medicul endocrinolog poate recomanda investigații pentru identificarea cauzelor pierderii de masă osoasă și poate stabili conduita terapeutică potrivită.

La Centrul Medical Neoclinic din Timișoara, pacienții pot beneficia de consultații de endocrinologie pentru evaluarea afecțiunilor hormonale, inclusiv a celor asociate osteoporozei. Evaluarea medicală permite stabilirea investigațiilor necesare și a recomandărilor de tratament în funcție de particularitățile fiecărui pacient.

Întrebări frecvente despre osteoporoză

1. Osteoporoza poate apărea și la bărbați?

Da. Deși este mai frecventă la femeile aflate după menopauză, osteoporoza afectează și bărbații, în special la vârste înaintate. Deficitul de testosteron, anumite boli cronice și tratamentele cu glucocorticoizi pot crește riscul.

2. Osteoporoza poate fi diagnosticată chiar și în absența durerii?

Da. Osteoporoza nu provoacă de obicei simptome în stadiile inițiale. De multe ori, boala este descoperită în urma unei osteodensitometrii sau după o fractură produsă la un traumatism minor.

3. De la ce vârstă se recomandă osteodensitometria?

Evaluarea densității osoase este recomandată frecvent femeilor de cel puțin 65 de ani, iar la bărbați necesitatea examinării se stabilește în funcție de vârstă și de factorii de risc. Investigația poate fi necesară mai devreme în cazul fracturilor de fragilitate sau al altor factori de risc.

4. Osteoporoza se poate vindeca definitiv?

Tratamentul poate încetini pierderea osoasă, poate crește densitatea minerală și reduce riscul de fracturi. Totuși, osteoporoza necesită adesea supraveghere pe termen lung, iar întreruperea tratamentului trebuie decisă împreună cu medicul.

5. Este suficient să iau calciu și vitamina D pentru a preveni osteoporoza?

Nu întotdeauna. Calciul și vitamina D sunt importante pentru sănătatea oaselor, însă prevenția include și exerciții fizice, evitarea fumatului, reducerea consumului excesiv de alcool și tratarea afecțiunilor asociate. Suplimentele nu înlocuiesc tratamentul medicamentos atunci când acesta este necesar.

6. Cât de des trebuie repetată osteodensitometria?

Intervalul dintre examinări depinde de rezultatul inițial, vârstă, factorii de risc și tratamentul administrat. La unele persoane poate fi necesară repetarea după unul sau doi ani, în timp ce pentru altele este potrivit un interval mai lung, stabilit de medic.