29 octombrie: Ziua Mondială a Accidentului Vascular Cerebral

Pe 29 octombrie este marcată Ziua Mondială a Accidentului Vascular Cerebral, dedicată informării despre o afecțiune în care recunoașterea simptomelor și intervenția rapidă pot influența decisiv evoluția pacientului. Un accident vascular cerebral (AVC) poate surveni pe neașteptate, inclusiv la persoane care nu au avut anterior simptome neurologice.

În 2026, campania internațională pune accent pe recunoașterea semnelor de AVC și solicitarea imediată a ajutorului medical. Atunci când apar modificări bruște ale vorbirii, mișcărilor, vederii sau echilibrului, nu trebuie așteptat ca acestea să dispară.

Ce este accidentul vascular cerebral și ce se întâmplă în creier?

AVC-ul este o urgență neurologică provocată de blocarea circulației sângelui într-o regiune a creierului sau de ruperea unui vas cerebral. Creierul are nevoie permanent de oxigen și glucoză, transportate prin sânge. Dacă alimentarea cu sânge este întreruptă, celulele nervoase își pierd rapid capacitatea de a funcționa și pot suferi leziuni ireversibile.

Diferitele regiuni ale creierului controlează mișcările, sensibilitatea, limbajul, vederea, memoria și numeroase alte funcții. De aceea, urmările unui AVC depind în mare măsură de locul unde s-a produs leziunea și de dimensiunea acesteia. Unele persoane au dificultăți în mișcarea unui braț, în timp ce altele nu mai pot vorbi clar, nu înțeleg cuvintele sau prezintă tulburări de vedere.

Tipurile și cauzele AVC-ului

AVC ischemic

AVC-ul ischemic este cel mai frecvent. Apare când un cheag de sânge sau o altă obstrucție blochează o arteră care irigă creierul. Dincolo de locul blocajului, țesutul cerebral nu mai primește cantitatea de sânge necesară.

Cheagul se poate forma direct în artera afectată (tromboză) sau poate proveni din altă parte a organismului, ajungând la creier prin circulația sanguină. Acest mecanism poartă denumirea de embolie. Uneori, blocajul este favorizat de ateroscleroză. Depozitele de grăsime acumulate în pereții arterelor le îngustează și favorizează formarea cheagurilor. Alteori, sunt afectate vasele mici din profunzimea creierului.

AVC hemoragic

AVC-ul hemoragic se produce când un vas cerebral se rupe, iar sângele pătrunde în țesutul nervos sau în spațiile din jurul creierului. Hemoragia poate distruge direct celulele nervoase, iar sângele acumulat poate crește presiunea în interiorul craniului.

Hemoragia poate fi intracerebrală, când apare în țesutul creierului, sau subarahnoidiană, când sângele ajunge în spațiul dintre creier și învelișurile sale. Tensiunea arterială persistent crescută, anevrismele cerebrale și anumite malformații ale vaselor de sânge pot favoriza apariția acestor hemoragii.

Cele două forme de AVC pot avea simptome asemănătoare, dar se tratează diferit. Tipul AVC-ului se stabilește prin examinare medicală și investigații imagistice, nu doar pe baza simptomelor.

AVC-ul în Europa: cifre comunicate în 2026

În comunicatul publicat pe 12 mai 2026, Stroke Alliance for Europe a prezentat următoarele estimări privind accidentele vasculare cerebrale în Europa:

Peste 1,1 milioane de AVC-uri se produc anual.
Aproximativ 460.000 de persoane mor anual din cauza AVC-ului.
Aproape 10 milioane de persoane trăiesc cu urmările unui accident vascular cerebral.

Același comunicat semnalează diferențe între țările europene în privința accesului la tratament specializat, recuperare și îngrijire după externare.

Factori de risc: ce poate favoriza apariția unui AVC?

Este util să deosebim cauza directă a AVC-ului, cum ar fi blocarea unei artere, de factorii care favorizează acel blocaj sau ruperea unui vas. Hipertensiunea arterială se numără printre cei mai importanți factori de risc. În timp, presiunea crescută a sângelui poate deteriora pereții arterelor, favorizând atât obstrucțiile, cât și hemoragiile.

Alte afecțiuni și obiceiuri care cresc riscul sunt:

Diabetul zaharat, care contribuie la deteriorarea vaselor de sânge.
Colesterolul crescut, care favorizează depunerile de grăsime în artere.
Fibrilația atrială, o tulburare a ritmului inimii care poate duce la formarea unor cheaguri.
Fumatul, sedentarismul și excesul ponderal, care afectează sănătatea vasculară.
Consumul excesiv de alcool, asociat cu hipertensiune și alte tulburări cardiovasculare.

Vârsta, antecedentele familiale și un AVC suferit anterior sunt, la rândul lor, factori de risc care trebuie luați în considerare. Ei nu pot fi înlăturați prin schimbarea stilului de viață, dar pot orienta recomandările medicului și frecvența controalelor.

Cum recunoaștem un accident vascular cerebral?

De regulă, simptomele apar brusc. Nu este nevoie ca persoana să prezinte toate semnele descrise mai jos; unul singur poate justifica apelarea serviciului de urgență.

Fața: un colț al gurii este căzut, iar zâmbetul devine asimetric.
Brațele și picioarele: apare slăbiciune sau amorțeală, mai ales pe o parte a corpului.
Vorbirea: cuvintele sunt rostite neclar, persoana găsește greu cuvintele sau nu înțelege ce i se spune.
Vederea: apare brusc vederea dublă, vederea încețoșată sau pierderea vederii.
Echilibrul: persoana merge nesigur, se dezechilibrează sau nu își poate coordona mișcările.

Uneori apare și o durere de cap bruscă, foarte intensă, fără o cauză evidentă. Aceasta poate fi întâlnită în special în anumite hemoragii cerebrale, dar AVC-ul poate apărea și fără durere de cap.

Ce legătură există între AVC și tulburările de vedere?

Ochiul primește imaginea, însă creierul este cel care o interpretează. Dacă AVC-ul afectează regiunile cerebrale implicate în vedere, persoana poate pierde o parte din câmpul vizual, poate vedea dublu sau se poate orienta greu în spațiu. Uneori nu observă obiectele aflate într-o anumită parte, deși ochii nu prezintă leziuni evidente.

Pierderea bruscă a vederii la un ochi poate avea și o cauză vasculară la nivelul retinei. Indiferent de cauză, o asemenea modificare necesită evaluare medicală urgentă, chiar dacă nu există probleme de vorbire sau de mișcare.

Ce este atacul ischemic tranzitoriu (AIT)?

Atacul ischemic tranzitoriu apare când alimentarea cu sânge a unei zone a creierului este afectată pentru scurt timp. Persoana poate avea aceleași simptome ca în cazul unui AVC, însă acestea dispar, adesea în câteva minute.

Tocmai această dispariție poate induce în eroare. Un AIT este un semnal de alarmă, deoarece poate fi urmat de un AVC. Chiar dacă vorbirea sau mișcările revin la normal, este necesară evaluarea de urgență. La debut, nimeni nu poate stabili acasă dacă este vorba despre un AIT sau despre un AVC.

Ce trebuie făcut când apar simptomele?

Sunați imediat la 112. Spuneți operatorului ce ați observat și urmați indicațiile primite. Nu încercați să stabiliți singuri diagnosticul și nu așteptați ca persoana să se simtă mai bine.

Până la sosirea ambulanței:

Notați ora la care au început simptomele sau când persoana a fost văzută ultima dată fără simptome.
Nu administrați aspirină sau alte medicamente din proprie inițiativă; în cazul unei hemoragii, unele tratamente pot agrava sângerarea.
Nu oferiți apă sau alimente, deoarece persoana poate avea dificultăți de înghițire.
Nu porniți spre spital cu mașina personală; solicitați o ambulanță, astfel încât transportul să se desfășoare sub supraveghere medicală.

Timpul scurs de la debutul simptomelor este esențial pentru alegerea tratamentului. Simptomele care dispar între timp trebuie anunțate echipajului medical.

Diagnosticul accidentului vascular cerebral

La spital, evaluarea începe cu examinarea neurologică. Medicul verifică forța musculară, sensibilitatea, vorbirea, vederea, coordonarea și starea de conștiență. Sunt măsurate tensiunea arterială și glicemia, iar informațiile despre debutul simptomelor ajută la stabilirea tratamentului.

Tomografia computerizată (CT) este frecvent prima investigație, deoarece poate evidenția rapid o hemoragie cerebrală. Rezonanța magnetică (RMN) poate oferi informații suplimentare despre leziunile produse prin lipsa circulației. Pentru examinarea arterelor se poate recomanda angiografie CT sau RM.

După stabilizarea pacientului, medicii caută și cauza AVC-ului. În funcție de situație, pot fi indicate ecografia Doppler a arterelor carotide, electrocardiograma, monitorizarea ritmului cardiac, ecocardiografia și analizele de sânge. Nu fiecare pacient are nevoie de toate aceste investigații.

Tratamentul accidentului vascular cerebral

În cazul AVC-ului ischemic, obiectivul tratamentului este reluarea circulației sângelui în zona afectată. Pentru pacienții care îndeplinesc anumite criterii se poate administra un medicament care dizolvă cheagul, tratament numit tromboliză. În unele cazuri, cheagul poate fi extras printr-o procedură efectuată în interiorul vasului, numită trombectomie mecanică.

În cazul AVC-ului hemoragic, tratamentul urmărește oprirea sau limitarea sângerării, controlul tensiunii arteriale și prevenirea complicațiilor. Unele hemoragii necesită intervenție neurochirurgicală sau tratarea unui anevrism prin proceduri speciale.

Medicamentele și intervențiile se aleg numai după stabilirea tipului de AVC. Un tratament potrivit pentru un vas blocat poate fi periculos dacă pacientul are o hemoragie cerebrală.

Complicațiile accidentului vascular cerebral

Urmările pot fi ușoare sau severe. Unele se ameliorează treptat, iar altele necesită tratament și recuperare de lungă durată. În funcție de regiunea afectată, pot apărea slăbiciunea sau paralizia unei jumătăți a corpului, tulburări de mers, de vedere și dificultăți de vorbire.

Sunt posibile și afazia, adică dificultatea de a vorbi sau de a înțelege limbajul, și disfagia, tulburarea înghițirii. Aceasta din urmă crește riscul ca alimentele sau lichidele să pătrundă în căile respiratorii. Alte probleme întâlnite sunt rigiditatea musculară, durerea, oboseala accentuată, tulburările de memorie, anxietatea și depresia.

În primele zile după AVC, echipa medicală urmărește și eventualele complicații grave, precum edemul cerebral, pneumonia, convulsiile sau formarea cheagurilor în venele membrelor inferioare. Riscurile diferă de la un pacient la altul.

Rolul specialităților medicale în îngrijirea pacienților cu AVC

Neurologul examinează funcțiile afectate, urmărește evoluția pacientului și participă la stabilirea măsurilor de prevenire a unui nou AVC. În cazul unui AVC, evaluarea și tratamentul au loc în spital, unde intervin medicii din serviciile de urgență, specialiștii în imagistică și, când este necesar, medicii care efectuează proceduri asupra vaselor cerebrale.

Legătura cu cardiologia este deosebit de importantă. În cazul fibrilației atriale, se pot forma cheaguri în inimă, care ajung ulterior la creier. Cardiologul contribuie la depistarea și tratarea acestei tulburări de ritm. Diabetologul și medicul internist urmăresc bolile care afectează vasele, iar chirurgul vascular poate interveni în cazul unor îngustări severe ale arterelor carotide.

În etapa de recuperare, pacientul beneficiază de îngrijirea medicului de recuperare, a kinetoterapeutului și a logopedului, precum și de sprijin psihologic, atunci când este necesar. Această colaborare este necesară deoarece AVC-ul poate afecta simultan mișcarea, comunicarea și capacitatea de a desfășura activitățile obișnuite.

Recuperarea și prevenirea unui nou AVC

Recuperarea poate începe încă din spital, după stabilizarea pacientului. Kinetoterapia urmărește îmbunătățirea mobilității și a echilibrului; logopedia este utilă când sunt afectate vorbirea sau înghițirea; terapia ocupațională ajută persoana să reînvețe activități precum îmbrăcatul, scrisul și folosirea obiectelor de zi cu zi.

Creierul își poate reorganiza, într-o anumită măsură, conexiunile nervoase. Această capacitate, numită neuroplasticitate, stă la baza multor exerciții de recuperare. Evoluția diferă de la o persoană la alta, iar îmbunătățirile pot continua luni sau ani.

Prevenirea unui alt AVC presupune tratarea cauzei identificate și ținerea sub control a factorilor de risc. Sunt importante măsurarea regulată a tensiunii arteriale, controlul glicemiei și colesterolului, renunțarea la fumat, alimentația echilibrată, mișcarea adaptată stării de sănătate și respectarea tratamentului prescris. Medicamentele care împiedică formarea cheagurilor se administrează numai la recomandarea medicului.

Când este util un consult neurologic?

Un consult neurologic este indicat atunci când apar probleme neurologice care trebuie investigate, precum și pentru supravegherea persoanelor care au suferit un AVC sau AIT, conform recomandărilor de la externare. La Centrul Medical Neoclinic din Timișoara se pot efectua consultații de neurologie, inclusiv pentru evaluarea pacienților cu antecedente de accident vascular cerebral.

Apariția bruscă a unor simptome sugestive de AVC necesită apelarea imediată a numărului 112, nu programarea unui consult.

Întrebări frecvente despre AVC

1. AVC-ul poate apărea și la persoane tinere?

Da. Deși este mai frecvent la vârste înaintate, AVC-ul poate apărea și la adulți tineri. Cauzele pot include anumite boli ale inimii, tulburări de coagulare sau afecțiuni ale arterelor.

2. AVC-ul provoacă întotdeauna durere de cap?

Nu. Multe AVC-uri se manifestă prin slăbiciune, tulburări de vorbire sau de vedere, fără durere. O durere de cap bruscă și foarte intensă poate apărea în cazul anumitor hemoragii cerebrale.

3. De ce trebuie evaluate simptomele care dispar după câteva minute?

Poate fi vorba despre un atac ischemic tranzitoriu, dar acest lucru nu poate fi stabilit acasă. Este necesară evaluarea medicală imediată, deoarece există în continuare riscul producerii unui AVC.

4. Cum se stabilește tipul accidentului vascular cerebral?

În cazul suspiciunii de AVC, tomografia computerizată cerebrală este folosită frecvent pentru identificarea hemoragiei. În funcție de situație, medicul poate recomanda RMN și investigații ale arterelor cerebrale.

5. Cum poate fi prevenit accidentul vascular cerebral?

Riscul poate fi redus considerabil prin tratarea hipertensiunii, diabetului și afecțiunilor cardiace, renunțarea la fumat, mișcare și alimentație echilibrată. Prevenirea completă nu poate fi garantată.

6. Cât durează recuperarea după AVC?

Nu există o durată valabilă pentru toți pacienții. Unele funcții se pot ameliora în decurs de câteva săptămâni, iar altele necesită luni sau ani de recuperare. Evoluția depinde de gravitatea leziunilor și de tratamentul urmat.